marți, 18 iunie 2013

Puterea iertarii:

Puterea iertarii: Cele 4 limbaje ale regretului

Cu totii avem lucruri pe care ajungem sa le regretam in viata. Unii oameni reusesc sa treaca peste foarte repede, lasand frustrarea si sentimentul de vina in spate, altii, dimpotriva, traiesc in prezent, insa sunt bantuiti de vocile interioare, care le trezesc la viata amintiri duroase, pline de regrete.
Regretul in care iti asumi responsabilitatea presupune motivarea faptei si depasirea obstacolului numit egoism. Demnitatea si relatiile interumane sunt foarte importante, iar acestea trebuie “hranite” cu incredere.

3. Regretul in care repari raul facut

De cele mai multe ori greselile pot fi reparate. Un cuvant spus, o actiune simpla, un sentiment de vina… toate acestea reprezinta parti ale regretului. Exista doua situatii prin care iti poti exprima regretul: fie prin cuvinte, cerandu-ti iertare, fie prin repararea greselilor prin care ai ajuns sa ranesti (regretul in care repari raul facut).
Fiecare persoana care raneste trebuie sa invete sa ceara iertare si sa gaseasca o modalitate prin care poate primi iertarea celuilalt. Cum poti indrepta greselile? Prin obligarea celui care a gresit la plata (financiara, spirituala, fizica). Greselile trebuie indreptate cumva, nu?

4. Regretul in care astepti iertare

 Ti-ai exprimat regretul, ti-ai adus la lumina remuscarile, ti-ai pus sufletul pe masa. Acum ce urmeaza? Asteptarea iertarii. Nu este atat de usor sa fii iertat. Cuvintele dor, faptele lasa urme, iar actiunile noastre ingroapa relatii.
Primul pas in acceptarea greselii este reprezentat de regret. Greseala nu trebuie niciodata tratata cu superficialitate. Aminteste-ti ca o persoana a avut de suferit din aceasta cauza.
Oricat de ciudat suna, a-ti cere iertare reprezinta un fapt complex, un act incarcat de emotii si sentimente amestecate, in care iti asumi responsabilitatea, devii vulnerabil si iti admiti greselile. Poti fi iertat, insa exista si posibilitatea de a fi respins si a de a nu obtine iertarea.
Imi judec mai la obiect si mai aspru greselile proprii decat ale oricui altcineva”,