Un leac pentru printese

Un leac pentru prinţese

A fost odată un împărat care avea o fiică înţeleaptă şi foarte frumoasă.
Prinţesa suferea însă de o boală nemaiîntâlnită: Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau.
Mulţime de doctori încercaseră s-o vindece, dar în zadar. Din această cauză împăratul era foarte supărat. Văzând că doctorii nu pot nimic, s-a dus şi la un părinte pustnic, din partea locului, şi i-a spus necazul lui. După ce l-a ascultat, bătrânul a înţeles despre ce este vorba şi i-a spus că o să vină la curte peste câteva zile cu leacul tămăduitor.
După câteva zile bătrânul îşi luă ucenicul şi sosi la curtea împărătească, după ce poposi câteva ceasuri în satul din apropiere.
Cum sosi, toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.
Apropiindu-se de patul bolnavei, bătrânul îi dădu fiicei împăratului un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse: "Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca."
Auzind de vindecare, nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe: În coşuleţ, zăcea un copil, doborât de boală, mai suferind decât ea. Era un copil orfan, pe care bătrânul l-a luat din satul din apropiere, neavând cine să-l crească, cine să-l îngrijească.
Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda neputinţelor sale, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească.
Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi zâmbea, îi cânta, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare oboseală. Acestea o făcură să uite de boala ei.
După câţiva ani, se petrecu ceva de necrezut: Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl lua în braţe si începu să dănţuiască veselă cu el, râzând şi cântând, simţindu-se uşoară şi arătând nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seama, se vindecase şi ea. Leacul bătrânului i-a vindecat pe amândoi. Jertfelnicia, mila şi dragostea au învins boala.

Adevăraţii creştini sunt
aceia care dobândesc dăruind şi se mântuiesc mântuind