Ortodoxia

ORIGINEA

Numele ortodoxiei vine din limba greaca, de la ορθο, ortho - drept, corect si δοξα, doxa - invatatura, cunoastere, traducandu-se deci prin dreapta invatatura. Este de mentionat ca si celelalte biserici crestine isi considera propriile invataturi ca fiind drepte sau chiar singurele drepte.Fundamentele teologiei crestine ortodoxe, ca si ale celei catolice, au fost stabilite in primele sapte concilii ecumenice, desfasurate intre secolele al IV-lea si al VIII-lea. Din motive politice, geografice, culturale, si religioase, biserica occidentala (catolica) si cea rasariteana (ortodoxa) s-au separat formal in 1054 prin Marea Schisma. Ca urmare a acestui eveniment, atat Biserica Ortodoxa, cat si cea Catolica se considera a fi singura biserica universala (catolica) si apostolica, ca si depozitara credintei corecte (ortodoxia). Spre deosebire de biserica romana, ce pune accentul pe universalitate (catolicism), cea ortodoxa pune accentul pe puritatea credintei, de unde rezulta si diferenta de nume.

Bisericile ortodoxe considera ca au la baza succesiunea apostolica neintrerupta inceputa de la apostoli.

Prezenta Bisericii Ortodoxe este pregnanta in zone ce s-au aflat in spatiul cultural al Imperiilor Bizantin si Rus: Europa de Est si de Sud-est, Asia, si parti ale Orientului Mijlociu si ale Africii.

In prezent, numarul de credinciosi ortodocsi este majoritar in Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, Romania, Rusia, Serbia, Muntenegru si Ucraina. Mari comunitati de crestini ortodocsi traiesc si in Albania, Bosnia, Etiopia, precum si in unele state care au apartinut Rusiei tariste, respectiv Uniunii Sovietice (Statele baltice si Asia Centrala). Prezente ortodoxe semnificative se gasesc in multe alte tari din America de Nord, Europa de Vest, etc., datorate in special comunitatilor formate prin emigrarea est-europenilor.

DOGMA

Bisericile Ortodoxe ale celor sapte Sinoade Ecumenice au la baza Vechiul si Noul Testament. Ele sunt conduse de Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, „Pastorul cel bun”, care indruma credinciosii, madularele vii ale bisericii, pe calea spre mantuire.

DUMNEZEU: bisericile ortodoxe ale celor sapte Concilii recunosc un acelasi Dumnezeu treimic, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, intreit in persoane, dar unul in fiinta, Dumnezeu atotputernic, preexistent lumii si complet independent in raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, in care dumnezeul / dumnezeii iau nastere intr-un univers preexistent. Cunoasterea lui Dumnezeu a fost implantata in fiinta umana. Este imposibil ca omul sa-L vada pe Dumnezeu, cu exceptia celor mantuiti, care vor ajunge sa-L vada pe Iisus.

IISUS HRISTOS: iubirea a fost propavaduita si aratata prin fapte de Iisus din Nazaret, considerat una din cele trei persoane ale Sfintei Treimi, care s-a coborat la nivelul de om, si-a jertfit viaţa si a luat asupra lui pacatele oamenilor pentru a ii mantui de pacat. Prin vorba si fapta El a aratat ca se poate trai in lume facand voia lui Dumnezeu si a redus cele zece porunci la doar doua, dar care cuprind totul si care il fac pe cel care le implineste sa le faca in mod automat si pe restul: iubirea de Dumnezeu si de aproapele.

BISERICA: este formata din multimea credinciosilor – madulare vii – al carei cap este Iisus Cristos – Mirele. In acest context, biserica, ca si cladire si ca organizare administrativa are un rol subordonat, de a sprijini viaţa duhovniceasca a multimii credinciosilor conduse de „Pastorul cel Bun”. Toti episcopii sunt egali, si, desi exista mai multe ranguri (patriarh, arhiepiscop, mitropolit, episcop), toti sunt considerati episcopi in cele din urma.Teologia acestor biserici se bazeaza pe scrierile Bibliei, pe Traditia bisericii si pe trairea vietii religioase in cadrul bisericii, singurul loc in care Biblia poate fi corect inteleasa. Orice episcop este icoana vie a lui Iisus si impreuna cu credinciosii care il urmeaza, alcatuiesc biserica in locul respectiv.

IADUL: ortodoxismul crede ca sufletul, dupa ce paraseste trupul, ajunge pe taramul celor plecati, unde ramane intr-o stare de asteptare, pana la a doua venire a lui Iisus, cand oamenii vor fi judecati de El; cei credinciosi si buni vor obtine viata vesnica, iar cei rai vor merge in iad. Dupa moarte nu mai este cu putinta pocainta pentru cei care au respins-o cu hotarare in viata. Pentru cei care insa au fost rapiti de greutatile vietii si, fara a dori sa lucreze raul, nu au izbutit a vietui deplin crestineste, rugaciunile bisericii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu imblanzirea pedepsei si chiar iesirea din iad.

Faptele bune au o importanta soteriologica, acestea facand parte din procesul de sfintire (teologie).

FECIOARA MARIA: atat ortodocsii cat si romano-catolicii o considera pe Maria ca fiind Maica Domnului (Theotokos sau Deipare) si inteleg in acelasi fel adormirea si ascensiunea sa in ceruri. De asemenea, ambele biserici cred ca Maria sta acum la picioarele Domnului si intervine pentru cei ce i se roaga. CANOANELE: sunt vazute ca mijloace de educare spirituala si totodata creatoare de sfintenie. Ele nu sunt considerate legi care reglementeaza relatiile dintre oameni, sau care le garanteaza anumite drepturi. Arareori biserica ortodoxa creaza noi canoane, dar nu le anuleaza pe cele vechi.

ICOANELE: sunt reprezentari artistice ale lui Iisus, Fecioarei Maria sau ale sfintilor. Dumnezeu nu poate fi pictat, intrucat nici un om nu L-a vazut. Duhul Sfant a fost vazut sub forma de flacari sau a unui porumbel si nu poate fi pictat decat in acest fel. Icoanele sunt mai mult decât picturi sfintite si au un profund caracter teologic. Ortodocsii onoreaza si saruta icoanele, in semn de devotiune fata de persoana pe care o reprezinta. Icoanele nu sunt idoli; ele sunt ferestre spre o lume plina de taine, pe care oamenii nu o pot patrunde cu cele cinci simturi.

Sfintele Taine lasate bisericii de Mantuitorul Iisus Cristos sunt in numar de sapte:

1. Prin Taina Sfantului Botez, individul este introdus in sanul comunitatii crestine spalandu-se de pacatul stramosesc (daca este mic) si de toate celelalte pacate facute pana intr-acea clipa (daca este mare).

2. Prin Taina Ungerii cu Sfantul Mir (taina), celui iesit din baia Sfantului Botez i se impartaseste Sfantul Duh spre intarire si progres pe calea virtutilor crestine.

3. Prin Taina Sfintei Euharistii credinciosul implineste cuvantul lui Iisus Cristos: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu... Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu...” (Matei 26:26-28) “…caci daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi.” (Ioan 6:53).

4. Prin Taina Pocaintei credinciosul care a calcat legea morala crestina cuprinsa in invatatura evanghelica are putinta de a se ridica iarasi pe planul spiritual inalt pe care se gasea mai inainte de pacat.

5. Prin Taina Sfantului Maslu, credinciosul capata iertarea pacatelor si vindecare de suferintele sufletului si trupului.

6. Prin Taina Nuntii se intemeiaza familia crestina si se pun bazele traiului dupa vointa lui Dumnezeu prin dobandirea de prunci si perpetuarea neamului omenesc si intrajutorarea sotilor spre mantuire.

7. Prin Taina Preotiei, sunt unsi aceia dintre credinciosi, care voiesc si sunt considerati capabili sa devina propagatori ai operei Mantuitorului Iisus Hristos in lume si impartasitori ai Sfantului Duh.