duminică, 24 ianuarie 2010

Femeia cananeanca

Femeia cananeanca. Despre credinta puternica.

Femeia cananeanca

Sfantul apostol si evanghelist Matei, a descris in aceste cuvinte, intalnirea dintre o femeie cananeanca si Mantuitorul nostru Iisus Hristos:

“Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.” (Matei 15, 21-28)

Femeia cananeanca este o mama coplesita de durere pentru fiica ei in suferinta. Ii cere ajutorul lui Iisus, dar Acesta pare sa nu o bage in seama, nu ii raspunde nici un cuvant. Mai mult, la interventia apostolilor care ii cer sa faca ceva, El le raspunde ca nu a venit decat pentru iudei, nu si pentru cei de alt neam. Mantuitorul stia prea bine pe cine avea in fata Lui, stia ca acea femeie cananeanca avea sa fie un model de comportament pentru noi, si de aceea a pus-o la incercare. Nu numai ca femeia nu a renuntat la cererea ei atunci cand a fost nebagata in seama, refuzata, si chiar jignita de catre Mantuitorul; dar ea s-a comportat in asa fel, incat a starnit chiar admiratia Domnului: “O, femeie, mare este credinţa ta”. Femeia cananeanca s-a rugat cu multa staruinta, chiar si atunci cand parea sa nu mai aiba nici o sansa. Staruinta ei izvora din durerea pentru fiica ei cea chinuita, dar si din credinta neclintita ca Mantuitorul era Cel Care putea sa o vindece. Cu indrazneala, dar si cu multa smerenie si bunacuviinta, ea nu si-a incetat rugamintea pana ce nu a fost ascultata. Pentru ca ea nu se ruga pentru ea insasi, ci pentru copila ei iubita, iubirea si mila pentru aceasta, au facut-o sa nu renunte la cererea ei, si chiar sa uite de propria ei persoana. Altruismul si iubirea plina de compasiune fata de altii, ne fac sa simtim suferinta altora ca pe suferinta noastra proprie si sa uitam de noi insine. In acele momente incepem sa intelegem ce inseamna a-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine.

Sa invatam cat de bine primita este inaintea lui Dumnezeu rugaciunea facuta din mila si iubire, cu smerenie si staruinta si cu credinta neclintita. Sa invatam ca nu trebuie sa renuntam atunci cand Dumnezeu pare sa intarzie a ne da un raspuns la rugaciunile noastre, ci asemenea femeii cananeence, sa staruim in rugaciune cu credinta puternica. Mantuitorul ne indeamna:
“Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui care bate i se va deschide.”(Mt 7, 7-8)