miercuri, 30 decembrie 2009

Un creştin a venit la avva Teofil şi i-a spus:

Un creştin a venit la avva Teofil şi i-a spus:

- Avvă, mă tem foarte tare de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece mă văd plin de tot felul de păcate!
Atunci avva Teofil i-a spus:
- Ia o piatră şi o aruncă în mare.
Creştinul a luat piatra şi a aruncat-o.
- Unde este piatra? O mai vezi? zise avva Teofil.
Creştinul a spus
- Nu.
Avva Teofil i-a răspuns:
- Piatra reprezintă păcatele omului, marea reprezintă dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu faţă de noi. În momentul în care omul face pocăinţă faţă de păcatele sale, Dumnezeu îl iartă şi-i acoperă păcatele precum marea a acoperit piatra aruncată de tine.
Creştinul adevărat trebuie să trăiască în pocăinţă. Pocăinţa deschide porţile iubirii lui Dumnezeu.
Marea iubirii lui Dumnezeu e atât de încăpătoare încât şi o piatră de moară dacă am arunca în ea şi pe aceasta o poate acoperi. Totul este să aruncăm pietrele păcatelor spre uşurarea sufletelor noastre.

,, unde e zavorul,,

Un pictor a zugrăvit un tablou cu Iisus bătând la uşă. Într-o zi, a venit la el un prieten. Acesta, văzând tabloul, îi zice: - Este foarte frumos tabloul, însă ai uitat ceva. Observ că de la uşa unde bate Iisus lipseşte zăvorul. - Pictorul i-a răspuns: Ai dreptate, însă aşa trebuie să fie. Uşa la care bate Iisus este fără zăvor pe dinafară, pentru că este închisă pe dinăuntru. Iisus bate la uşă şi aşteaptă să fie invitat. El nu forţează uşa. El bate o dată şi, dacă nu i se deschide, bate a doua oară şi mai tare şi, dacă nici atunci nu I se deschide, bate a treia oară şi cu mai multă putere. Iubirea lui Dumnezeu este cea care trebuie să ne determine să-L primim pe Iisus.


,,,,Povestea vorbeşte despre credinţă, căutare lui Dumnezeu, smerenie.,,,,


Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăţa calea Împărăţiei.
Într-o zi mergând la biserică monahul a întâlnit lângă uşă un cerşetor zdrenţăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:

–Ziua bună!
–Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea!
–Să-ţi dea Domnul fericire, atunci bătrâne!
–Nu ştiu să fi fost vreodată nefericit!
–Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti!
–Nu duc lipsă de nimic!
–Dar tu n-ai nici-o nevoie?
– Nu-mi doresc bunăstarea şi tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea şi tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame mulţumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulţumesc lui Dumnezeu, când toţi
bsusyka: mă gonesc, îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârşită, bună şi dreaptă....

Spunem povestea: credinciosului preocupat de propria sporire,
cui caută fapta bună,
omului care nu ştie cât e de fericit,
aceluia care caută perfecţiunea.