Un creştin a venit la avva Teofil şi i-a spus:
- Avvă, mă tem foarte tare de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece mă văd plin de tot felul de păcate!
Atunci avva Teofil i-a spus:
- Ia o piatră şi o aruncă în mare.
Creştinul a luat piatra şi a aruncat-o.
- Unde este piatra? O mai vezi? zise avva Teofil.
Creştinul a spus
- Nu.
Avva Teofil i-a răspuns:
- Piatra reprezintă păcatele omului, marea reprezintă dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu faţă de noi. În momentul în care omul face pocăinţă faţă de păcatele sale, Dumnezeu îl iartă şi-i acoperă păcatele precum marea a acoperit piatra aruncată de tine.
Creştinul adevărat trebuie să trăiască în pocăinţă. Pocăinţa deschide porţile iubirii lui Dumnezeu.
Marea iubirii lui Dumnezeu e atât de încăpătoare încât şi o piatră de moară dacă am arunca în ea şi pe aceasta o poate acoperi. Totul este să aruncăm pietrele păcatelor spre uşurarea sufletelor noastre.
,, unde e zavorul,,
Un pictor a zugrăvit un tablou cu Iisus bătând la uşă. Într-o zi, a venit la el un prieten. Acesta, văzând tabloul, îi zice: - Este foarte frumos tabloul, însă ai uitat ceva. Observ că de la uşa unde bate Iisus lipseşte zăvorul. - Pictorul i-a răspuns: Ai dreptate, însă aşa trebuie să fie. Uşa la care bate Iisus este fără zăvor pe dinafară, pentru că este închisă pe dinăuntru. Iisus bate la uşă şi aşteaptă să fie invitat. El nu forţează uşa. El bate o dată şi, dacă nu i se deschide, bate a doua oară şi mai tare şi, dacă nici atunci nu I se deschide, bate a treia oară şi cu mai multă putere. Iubirea lui Dumnezeu este cea care trebuie să ne determine să-L primim pe Iisus.
,,,,Povestea vorbeşte despre credinţă, căutare lui Dumnezeu, smerenie.,,,,
Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăţa calea Împărăţiei.
Într-o zi mergând la biserică monahul a întâlnit lângă uşă un cerşetor zdrenţăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:
–Ziua bună!
–Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea!
–Să-ţi dea Domnul fericire, atunci bătrâne!
–Nu ştiu să fi fost vreodată nefericit!
–Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti!
–Nu duc lipsă de nimic!
–Dar tu n-ai nici-o nevoie?
– Nu-mi doresc bunăstarea şi tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea şi tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame mulţumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulţumesc lui Dumnezeu, când toţi
bsusyka: mă gonesc, îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârşită, bună şi dreaptă....
Spunem povestea: credinciosului preocupat de propria sporire,
cui caută fapta bună,
omului care nu ştie cât e de fericit,
aceluia care caută perfecţiunea.
Era o fată care dorea să se căsătorească, dar nu-şi găsea partea. Spunându-i bunicii ei, aceasta i-a dat o icoană cu Sfântul Apostol Anania şi i-a zis: „Ia această icoană şi să te rogi 40 de zile la sfântul acesta, dar să ştii că sfântul acesta este cam glumeţ şi mai face câteodată şi unele minuni hazlii”.
RăspundețiȘtergereLuând fata icoana, s-a dus acasă, a aprins o candelă în faţa icoanei şi s-a pus pe rugăciune şi post. Când s-au împlinit cele 40 de zile, fata fiind supărată că nu i s-a împlinit dorinţa, a zis supărată către sfânt: „M-am rugat atâta timp şi nu ai vrut să mă asculţi, de acum nu mai am nevoie de tine!”. Zicând acestea, a luat icoana şi a aruncat-o pe fereastră, fără să se uite unde a căzut. După puţin timp, aude pe cineva bătând la uşă. Când a deschis, a văzut un tânăr cu capul spart şi fiind plin de sânge pe faţă. „Mă iertaţi de deranj, a zis el, dar mi-a căzut această icoană în cap şi văzând că a căzut de la geamul dumneavoastră, v-am adus-o înapoi”.
Atunci fata, cerându-şi iertare, l-a rugat să intre să se spele şi să-i bandajeze rana. După ce l-a îngrijit, l-a întrebat cum îl cheamă şi tânărul a zis că Anania. Fata l-a rugat să treacă şi în ziua următoare, ca să-i schimbe bandajul. Şi aşa, trecând tânărul de mai multe ori, s-au împrietenit, iar apoi, după scurt timp, s-au căsătorit.
povestită de Monahul Pimen
Ecoul vieţii
RăspundețiȘtergereAflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a strigat de ciudă: “Te urăsc !” Dar, imediat, un glas puternic i-a răspuns: “Te urăsc, te urăsc, te urăsc ...!”. Era ecoul.
Speriat, copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania, spunându-i că, afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său:
- Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte ?
- Da!
- Ia spune-i că-l iubeşti!
- Te iubesc ! - a strigat copilul şi, de îndată, văile i-au răspuns: “Te iubesc, te iubesc, te iubesc ! ...”
- Ţine minte, i-a mai zis tatăl, aşa este şi în viaţă: dacă eşti om rău, numai răutate vei întâlni, dar dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu ceilalţi, atunci doar dragoste vei găsi, la tot pasul. Şi, chiar dacă nu vei fi iubit totdeauna de către oameni, în schimb dragostea Domnului va fi mereu cu tine. Să nu uiţi asta..
Odată, la o biserică ortodoxă a venit o femeie străină, îmbrăcată creştineşte, care se închina frumos şi arăta evlavie pentru lucrurile sfinte. Ea a fost remarcată de celelalte femei din biserică şi mult s-au bucurat că printre ele a apărut un suflet nou, dornic să-l slăvească pe Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereDupă slujbă, femeia străină s-a împrietenit cu o creştină de la strană. Au stat puţin de vorbă, după care, voind să mai discute despre cele creştineşti, noua venită a invitat-o acasă la ea, pe creştina noastră, ca să-i arate icoanele şi alte lucruri sfinte aduse de la Ierusalim. Şi s-au dus undeva, într-o zonă mai puţin cunoscută. Acasă, a invitat-o să ia loc, după care, femeia străină s-a dus la bucătărie. Uitându-se prin casă, spre surprinderea ei, creştina noastră nu a văzut nici o icoană, ci numai obiecte hidoase.
În câteva clipe, întorcându-se de la bucătărie, gazda apare cu un cuţit în mână şi, ameninţând-o, i-a spus: Te lepezi de Hristosul vostru şi de Maria? În primele momente, creştina noastră a crezut că e o glumă, dar când a văzut că gluma se îngroaşă, a realizat că a căzut într-o capcană. Şi de frică… s-a lepădat. Femeia străină nu era ortodoxă, ci făcea parte dintr-un cult periculos.
Iată cât de uşor ne putem lepăda de Hristos, dacă nu suntem atenţi, dacă suntem prea creduli, dacă nu stăm în ascultare de Biserică, de duhovnic, de învăţăturile Sfinţilor Părinţilor noştri.
!!!!!!!!!!!!ceva incredibil!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergerepaisiee atena: Într-o familie barbatul a avut cancer si doctorii i-au mai dat putin de trait. S-a dus la Parintele care i-a zis: „Bine, ma, ca ai venit. Bine ca n-ai venit mai târziu!”. I-a spus sa se duca acasa sa se spovedeasca si el si familia lui, toate rudele, apoi sa mearga din nou la dânsul. S-a dus si s-a împartasit. Înainte de a se mai duce la Parintele s-a dus la medic ca trebuia sa-i mai dea tratament. Dar medicul i-a zis ca nu mai are cancer. Apoi s-a dus la Parintele care stia ca a fost mai întâi la doctor si i-a spus: „Sa va rugati, ma, sa va rugati, ma, sa va rugati, ma! Degeaba platiti la preoti sa se roage pentru voi daca voi nu va rugati”. Parintele a mai spus ca pomenile pentru morti nu se fac cu rudele si cu vecinii, ci cu cei saraci, care nu au.
pr ARSENIE BOCA