luni, 6 octombrie 2014

A venit vremea marturisirii – NU actelor cu cip!

A venit vremea marturisirii – NU actelor cu cip!
Toţi cei care ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a numãrului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe reprezentanţii autoritãţii civile, care prezintã aceste mãsuri, ci şi pe unii clerici şi frati mireni care, poate bine intenţionati, susţin cã îndosarierea electronicã şi Acordul Schengen nu au însemnãtate teologicã şi, prin urmare, nu este îndreptãţitã o împotrivire din partea credincioşilor creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin Cezarului, iar nu lui Dumnezeu. Susţin chiar cã folosirea numãrului 666 nu are importanţã, deoarece acest numãr, la fel precum şi alte numere ale Apocalipsei, sunt simbolice. Eu cred însã cã, potrivit duhului Sfintei Scripturi, al Sfinţilor Pãrinţi şi mucenici, aceşti fraţi se înşealã şi rãtãcesc şi pe alţii. S-a demonstrat de cãtre oameni de ştiintã şi politicieni de marcã faptul cã Acordul Schengen şi îndosarierea electronicã ating persoana umanã, adicã chipul lui Dumnezeu şi constituie o ameninţare la adresa libertãţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranitãţii noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sunt indiferente conştiintei noastre creştin-ortodoxe şi moralei creştine ?
Biserica noastrã Ortodoxã nu numai cã n-a aplicat principiul: “taie-mã, turcule, sã mã sfinţesc”, ci a binecuvântat şi a influenţat chiar lupta pentru eliberarea neamului de sub turci în 1821. Însã şi atunci existau câţiva mai cãpãtuiţi care spuneau cã nu trebuie sã se porneascã lupta împotriva barbarilor cotropitori, aducând chiar şi argumente teologice. Din fericire, clerul şi poporul n-au fost interesaţi sã-i asculte, ci s-au luptat “pentru Hristos, pentru Credinta Sfântã şi pentru eliberarea Patriei”.
Câţiva ar spune cã acum nu avem nici un cotropitor pãgîn de înfruntat. Aceasta însã este o afirmaţie şi mai periculoasã. Cei ce comploteazã împotriva libertãţii noastre nu apar drept cotropitori, ci drept “tovarãşi” ai nostri în Uniunea Europeanã. Însã care Europã? În Europa în care conduc şi în care sunt exploatatoare câteva mari puteri, în spatele cãrora se ascunde oligarhia? Aceastã oligarhie vrea ca supuşii sãi sã fie robi, lipsiţi de libertate, precum “Marele Inchizitor” al lui Dostoievski. Este oare o cutezanţã a face paralelã între aceastã Uniune Europeanã (cu NATO-ul sãu şi cu Acordul Schengen) şi Sfânta Alianţã a statelor europene care, în veacul al 19-lea a fãcut tot posibilul spre a înãbuşi mişcãrile de eliberare a popoarelor care gemeau sub regimurile asupritoare? Nu este oare vrednic de mirare faptul cã acea Sfântã Alianţã, la fel ca şi Uniunea Europeanã de astãzi, se sprijinea pe ajutorul turcilor pentru a-i asupri pe greci? Ba chiar, pentru cei care nu vor sã închidã ochii şi vãd lucrurile în profunzime, este limpede cã noile structuri impuse de Uniunea Europeanã prin aşa-zisul drept comunitar, care are prioritate în faţa dreptului naţional, impune treptat marginalizarea Bisericii noastre Ortodoxe.
Aceasta înseamnã cã Biserica Ortodoxã va înceta a mai fi consideratã drept religie oficialã a statului, învãţãmîntul teologic în şcoli va fi eliminat, salarizarea clerului va înceta şi se va pune la egalitate Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã cu mulţimea de erezii şi de credinţe eterodoxe. Deja iehoviştii au reuşit sã nu efectueze serviciul militar, ci sã facã stagiu social, adicã sã ocupe în societate poziţia de pe care vor putea practica prozelitismul. Astfel se va rupe cordonul ombilical care a unit dintotdeauna neamul nostru cu Biserica, hrãnindu-l cu sevã de viaţã dãtãtoare, îndeosebi în perioadele foarte critice. Aceasta, desigur, satisface Europa catolicã şi protestantã care face tot ce poate pentru a umili popoarele ortodoxe ale Balcanilor şi pentru a ne dezmembra şi a ne izola unele de altele. Iar acestui scop îi slujeşte Acordul Schengen. Cei care, în mod conştient ori inconştient, servesc acestor planuri, aşteaptã sã vadã împotrivirea noastrã la Acordul Schengen şi la îndosarierea electronicã. Dacã nu ne vom opune cu hotãrîre, vor înainta încet-încet cãtre deplina noastrã “europenizare”, adicã deplina îngrãdire a Bisericii Ortodoxe şi a culturii elene. Este caracteristic faptul cã eterodocsii (neortodocsii-n.n.) din Grecia au primit cu bucurie Acordul Schengen şi buletinele electronice, din moment ce nu vor avea înscrisã (vizibil) şi apartenenţa religioasã.
Sã ajungem acum la numãrul 666. Acest numãr este, potrivit Apocalipsei, simbol al lui antihrist, aşa dupã cum Crucea este simbol al lui Hristos. Nu este însã la fel cu alte simboluri numerice ale Apocalipsei, care se referã la limite de timp sau la numãrul membrilor Împãrãţiei lui Dumnezeu. Numãrul 666 are legãturã directã (este unit) cu persoana lui antihrist, de aceea si utilizarea lui are un alt fel de însemnãtate în constiinta credinciosilor crestini. Faptul cã este simbol şi nu însuşi antihrist nu-i diminueazã importanţa, de vreme ce este întrebuinţat cu scopul de a contamina şi a îngrãdi pe creştini. Dacã nu este folosit cu aceste intenţii, de pildã la numerotarea clãdirilor unei strãzi foarte lungi, ori a paginilor unei cãrţi, este un numãr ca oricare altul şi de aceea nu creeazã probleme. Dacã este întrebuinţat însã cu intenţie, asa cum se vede în cazul Bar Code, şi probabil pe viitoarele buletine electronice, atunci trebuie sã fie condamnat de cãtre orice crestin conştient. Întrebarea de ce se insistã pe numãrul 666 şi nu pe un alt numãr dacã, aşa cum spun cei care îl folosesc, nu existã nimic de ascuns, este uşor de pus. Vor, aşadar, sã ne impunã numãrul 666, îndeosebi pe acte cu desãvîrşire personale pe care le purtãm cu noi întotdeauna, aşa cum este buletinul de identitate.
Zic unii fraţi cã numãrul 666 de pe buletin sau cã posibila marcare pe mânã sau pe frunte nu ne pot priva de pecetea de neşters a lui Hristos, pe care am luat-o prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere. Adevãrat, nu ne pot priva când ni se impun cu forţa, adicã atunci când ne leagã şi ne marcheazã, ori dacã lipesc pe noi forţat cartele electronice. Când însã le primim cu voia noastrã, atunci desigur cã harul lui Dumnezeu se va îndepãrta de la noi, deoarece nu L-am mãrturisit pe Hristos si deoarece, din laşitate, ori din interes, ori din indiferenţã, ori din împuţinarea sufleteascã, am primit simbolul lui antihrist. Cei care spun mulţimilor cã “nu conteazã numãrul 666, luaţi buletinele electronice”, nu se gândesc ce responsabilitate îşi asumã. Nu-şi pun problema cã poate greşesc şi astfel devin autori morali ai apostaziei creştinilor. Nu vom primi buletinele electronice deoarece considerãm cã înjosesc persoana umanã.
Cum sã purtãm un act în care vor fi înscrise o multime de informatii despre noi pe care le vor putea citi alţii, chiar şi strãinii, dar nu noi înşine, şi pe care vor putea, cu îndemânare, sã le modifice în defavoarea noastrã? Nu le primim nici datoritã faptului cã, avînd numãrul 666, le considerãm ca o lepãdare de Hristos. Nimãnui nu-i este îngãduit sã-şi punã în pericol mântuirea. Aici suntem sprijiniţi de opiniile unor cuvioşi Pãrinţi contemporani care au scris asupra acestei teme. Fericitul pãrinte Paisie scria în 1988: “Iarãşi, din pãcate, câţiva ştiutori îşi vor îmbrobodi fiii duhovniceşti ca pe copiii mici, chipurile ca sã nu se supere. Nu conteazã, nu este nimic, ajunge doar sã credeţi lãuntric! În timp ce îl vedem pe Apostolul Petru cã s-a lepãdat doar exterior de Hristos şi tot a fost lepãdare. Aceştia se leapãdã de sfânta putere a lui Hristos care le-a fost datã la botez: Pecetea darului Sfântului Duh, prin primirea pecetei lui antihrist şi mai zic cã Îl au în ei pe Hristos!”
Pe aceastã temã a fost categoric şi fericitul pãrinte Epifanie Teodoropol: “Dacã, aşadar, cu adevãrat noile buletine poartã numãrul 666, dacã acest numãr va fi folosit dinadins, ca având legãturã cu antihrist, este de neconceput sã purtãm asupra noastrã simbolul sãu. Însã chiar şi dacã acest numãr nu este pus intenţionat, adicã drept simbol al lui antihrist, ci ca un simplu numãr între multe altele, pentru cã aşa ar prezenta unele avantaje matematice (uşurarea diferitelor calcule etc.) – facem doar o ipotezã, deoarece nu existã nici un indiciu pentru aceasta – aceste buletine de identitate care ne provoacã sensibilitatea religioasã prin folosirea unui numãr dubios sunt cu totul de neacceptat. NU LE VOM PRIMI”.
De asemenea, sunt vrednic de însemnat şi cele spuse de pãrintele Eusebios Vittis: “Sã ştim noi înşine, şi sã spunem şi altora cã, de scrie cineva numele lui antihrist pe pecete, sau numãrul sãu, 666, este acelaşi lucru! O spune şi Apocalipsa: cel ce are semnul, adicã NUMELE fiarei sau NUMÃRUL NUMELUI fiarei (Apoc.13:17). Prin urmare nu existã diferenţã între nume şi numãr. Aceasta o spunem şi o subliniem deoarece câţiva zic cã numãrul 666 nu este nimic, este doar un simplu numãr. Ei bine, la fel se întîmplã şi cu 666, asa cum am subliniat. Cel ce primeşte acest numãr blestemat se leapãdã de Hristos, adicã iese de sub stãpânirea Sa şi se uneşte cu diavolul. Merge cu cel de care s-a dezis la botez. Aceasta nu o spunem din fanatism, ci o spune însãşi Scriptura. Cã acum unii vor sã-şi închipuie cã Scriptura spune lucruri extremiste, fanatice, n-au decât. Noi vom asculta de Scripturã, nu de dânşii. Hristos s-a dãruit pentru noi în întregime, şi noi pe Dânsul Îl cinstim şi pe nimeni altul. Pentru noi orice spune Scriptura este de la Dumnezeu. Sã punem, aşadar, pe acelaşi loc pe Dumnezeu şi pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de importanţi şi de mãriţi ar fi ei?”
Dupã cum am fost înştiintat, ministrul de externe (al Greciei-n.n.), la o conferinţã de presã televizatã, a spus cã nu crede în existenta diavolului. Este dreptul sãu de a crede ori a nu crede. Noi însã, precum şi milioane de greci ortodocşi, credem cã existã diavol, aşa cum învaţã Sfânta Evanghelie şi îi cerem domnului ministru sã ne respecte aceastã credinţã.Însã nu existã numai diavolul, existã şi potenţiali Hitleri, Stalini, Enver Hodja etc. Este oare incert pericolul de a apãrea şi pe viitor astfel de oameni, gãsindu-ne pe toţi gata legaţi, îndosariaţi? Mare parte a poporului nostru este profund neliniştitã de aceastã temã. Personal cred cã aceastã nelinişte a poporului nostru trebuie sã ne îngrijoreze. Dupã pãrerea noastrã, prin aceastã nelinişte se exprimã conştiinta Bisericii. De altfel, mulţi arhierei, clerici şi monahi se alãturã poporului. De la conducãtorii nostri aşteptãm sã ne apere libertãţile, demnitatea persoanei şi sã respecte principiile şi convingerile noastre religioase, iar nu sã ne predea legaţi “ocrotitorilor” noştri europeni. Astfel ar demonstra şi un spirit cu adevãrat democratic.
Oricum ar fi lucrurile, noi, cu harul Dumnezeului Treimic, nu vom merge când dupã adevãratul Dumnezeu şi când dupã Baal, asa cum a fãcut vechiul Israel. Considerãm cã pentru toţi ortodocşii crestini este o ocazie de a-L mãrturisi pe Hristos, oricât i-ar costa şi cã astfel şi în zilele noastre va strãluci iarãşi convingerea eroicã şi martiricã a ortodocşilor. Cred cã Bunul Dumnezeu, Care îngãduie sã trecem prin aceste ispite, va culege roade pentru Biserica Sa, schimbându-le din amare, în dulci şi mântuitoare.
Arhimandrit Gheorghios Kapsanis, EgumenManastirea Dionisiu din Sf.Munte Athos
(Sfântul Munte, 12/25 iulie 1997; “En Sinidisei”, august 1997, p. 13)
http://vremuritulburi.wordpress.com