Atunci m-am gândit la Sfântul Efrem

Sfântul Efrem și Geometria descriptivă

30 Jan

Am aflat de ceva vreme de existența acestui sfânt care, încet-încet, a devenit unul din sfinții dragi familiei mele, pe lângă Sf. Nicolae, Sf. Parascheva, Sf. Arhanghel Rafail și alții.

Deși mama mea l-a descoperit în urmă cu ceva timp și ne-a tot povestit întâmplări și minuni din viața sfântului, eram impresionată, într-adevăr, însă nu mă simțeam încă atât de apropiată de Sfântul Efrem.

Aflându-mă în prima sesiune din viața de student, teama mea cea mai mare implica examenul la materia cea mai grea cu care am avut de-a face, și anume Geometria descriptivă.

Am învățat, la probleme mă descurcam, însă la partea de teorie existau încă posibile subiecte pe care nu le-aș fi putut rezolva deoarece nu înțelegeam atât cât ar fi trebuit. Din 42 de subiecte posibile, numai printr-o minune mi-ar fi putut pica exact subiectele potrivite.

M-am gândit să mă rog Sfântului Efrem, așa că în seara dinaintea examenului i-am luat acatistul și l-am citit. Pe măsură ce citeam, îl simțeam pe sfânt din ce în ce mai apropiat, ca pe un nou prieten pe care eram tare încântată să-l cunosc… L-am simțit mai aproape decât în tot acest timp în care am auzit povești despre el. Poate acum era momentul să-l descopăr cu adevărat…

A doua zi, la examen, am primit întâi problema, urmând să rezolvăm apoi partea de teorie. Îl aveam pe Sfântul Efrem lângă mine, într-o iconiță cu el în buzunar. În timp ce rezolvam problema, deși mă descurcam la astfel de probleme, la un moment dat m-am blocat pur și simplu, mă încurcasem în atâtea puncte și linii.

Atunci m-am gândit la Sfântul Efrem și vorbeam cu el în gând ca și cum ar fi fost colegul meu de planșetă: „Sfinte, dacă știi geometrie măcar puțin, ajută-mă, te rog, să ies din încurcătură!”

Nu știu cum, dar până la final am reușit să termin problema, cu puțin ajutor de la colega de lângă mine, cu o parte făcuta de mine… dar parcă totul a venit de la sine. 

Au urmat 15 minute de pauză, după care începea partea teoretică, implicând câte un bilețel pentru fiecare student cu câte două subiecte de rezolvat într-un timp relativ scurt.

Pe măsură ce asistenta împărțea bilete colegilor din fața mea, stăteam ca pe ghimpi deoarece știam că sunt șanse foarte mici să îmi pice exact ce știam. Eram totuși liniștită pentru că  în sinea mea mă gândeam că sfântul n-o să mă lase.

Când mă uit pe bilețelul meu, ce să văd? Exact două din cele mai ușoare subiecte, pe care am reușit să le rezolv chiar la timp! Parcă Sfântul Efrem mi-a ales exact biletul care trebuia și l-a pus în mâna asistentei.

Astfel, Dumnezeu mi-a demonstrat încă o dată că nu mă lasă la greu, iar sfinții, că pot fi niște prieteni de nădejde, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu merităm. 

Cât mai multă lume trebuie să afle despre Sfântul Efrem, căci, într-adevăr, este mare făcător de minuni! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Diana, București, 2013

About these ads