sâmbătă, 3 martie 2012

„Săptămâna Patimilor ,,

„Săptămâna Patimilor ne face părtaşi şi mărturisitori ai patimilor cele mântuitoare ale lui Hristos”
Săptămâna ce precede Sfintele Paşti, numită şi Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, e menită să pregătească credincioşii pentru Înviere. Ce se întâmplă în fiecare zi din Săptămâna Patimilor?
 
Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare este o perioadă cu o trăire duhovnicească deosebită, pentru că ne face părtaşi şi mărturisitori ai patimilor cele mântuitoare ale lui Hristos. Adjectivul mare, alăturat acestei perioade, semnifică tocmai valoarea ei deosebită. Săptămâna Mare, din punct de vedere liturgic, începe cu slujba de seară (vecernia) din Duminica Floriilor, urmată de prima denie a acestei săptămâni. În cadrul rânduielii liturgice din primele trei zile, se citesc pericope evanghelice care revelează fapte şi învăţături ale Mântuitorului ce trebuie să ducă la înţelegerea adâncă a semnificaţiei Jertfei Mântuitorului Hristos pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. La denia de duminică seara se face pomenirea Dreptului Iosif şi a smochinului neroditor, la denia de luni seara se citeşte pilda celor 10 fecioare, iar la denia de marţi seara se face pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir de mare preţ picioarele Mântuitorului Iisus Hristos. Denia de miercuri seara este trăită ca moment al Cinei celei de Taină şi al prinderii lui Hristos. Deniile de joi şi vineri seara din Săptămâna Patimilor au rânduială specială şi sunt cunoscute în popor ca Denia celor 12 Evanghelii şi Denia Prohodului Domnului. Joi dimineaţa se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, în cadrul căreia se pregăteşte Sfânta Împărtăşanie ce va fi folosită de-a lungul întregului an pentru împărtăşirea grabnică a celor aflaţi în situaţii deosebite. Seara suntem martori ai prinderii, judecării şi răstignirii Domnului. La vecernia săvârşită în Vinerea Mare are loc scoaterea Sfântului Epitaf în mijlocul bisericii. Sfântul Epitaf este o bucată de pânză, de dimensiuni mari, pe care este zugrăvită icoana coborârii de pe Cruce a Trupului lui Hristos şi punerii Acestuia în mormânt. La denia de Vineri  seara, clerul şi poporul credincios cântă Prohodul Domnului şi participă la punerea Sa în mormânt prin purtarea Sfântului Epitaf în procesiune, în jurul bisericii, şi aşezarea acestuia pe Sfânta Masă, în Sfântul Altar. Sâmbăta este ziua tăcerii profunde, după care, în miez de noapte, străluceşte dumnezeiasca lumină a Învierii şi răsună glasul clopotelor care vesteşte tuturor Învierea Domnului Hristos.
„De la Paşti la Înălţarea Domnului, salutul obişnuit este înlocuit cu salutul Hristos a Înviat! – Adevărat a Înviat!”
De 2000 de ani, Sfânta Lumină vine la Sfântul Mormânt ca o dovadă a Învierii lui Iisus Hristos. Se spune că lumina aceasta este imaterială, iar timp de două-trei minute, poţi da cu ea pe faţă şi nu te arde. Cum explicaţi venirea acestei lumini? De ce se vorbeşte atât de puţin despre minunea Sfintei Lumini.