luni, 20 februarie 2012

Vârstele omului

Vârstele omului sunt: copilăria, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea. Copilăria este vârsta purităţii, dar şi a unei cunoaşteri imperfecte. Tinereţea este vremea în care omul trebuie să fie cu inima veselă, fără necazuri sau suferinţe trupeşti, dar totuşi cu frică de Judecata Domnului; este vremea căsătoriei şi a naşterii de prunci. Maturitatea este vremea unei cunoaşteri profunde a lucrurilor. Bătrâneţea este vremea faţă de care tinerii trebuie să manifeste respect; este vremea unor greutăţi fizice şi morale.

 Copilăria

Iisus face trimitere la puritatea copiilor pe care o dă drept model:
 Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.  Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia. 17 Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.(Lc18.15-17) Copilaşii sunt un model de smerenie (Mt18.4)

Viaţa pământească, când cunoaşterea noastră e imperfectă, este comparată cu copilăria, în timp ce perioada maturităţii este comparată cu aceea a vieţii veşnice (1Cor13.8-13)
 Tinereţea

În tinereţea care este trecătoare, omul trebuie să fie cu inima veselă, fără necazuri sau suferinţe trupeşti, dar totuşi cu frică de Judecata Domnuluiucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sunt trecătoare (unele traduceri folosesc ,,deşertăciune”). (Eccl 11.9)

Biblia se referă la căsătorie ca la o taină care este preferabil să fie făcută la vârsta tinereţii ,,Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.  Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei”(Prov 5.18). În altă parte se face o referire la soţ ca la ,,bărbatul tinereţii” (Prov2.17, vezi şi Ioil 1.8). Prorocul Maleahi în cartea sa redă vorbele Domnului care mustră nerespectarea legământului dintre om şi ,,nevasta tinereţii sale”, la care este martor Dumnezeu; acest legământ este căsătoria (Maleahi 2.14,15)De asemenea copiii făcuţi la tinereţe sunt precum,, săgeţile în mâna celui viteaz”, după cum zice psalmistul (Ps126.4)

Iov adresându-se lui Dumnezeu spune:  De ce să scrii împotriva mea aceste hotărâri amare? De ce să-mi scoţi ochii cu greşelile tinereţii?(Iov13.26) Psalmistul scrie:7. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.

 Maturitatea

Perioada maturităţii este comparată cu aceea a vieţii veşnice, când cunoaşterea lucrurilor este profundă. (1Cor13.8-13)
Bătrâneţea

Respectul faţă de bătrâni

În Levitic apare întâia oară datoria respectului faţă de bătrâni:,,Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul."[1],,Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi” , va spune Solomon.[2] Apostolul Pavel învaţă şi el:,,Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi”[3]Tinerii trebuie să fie supuşi celor bătrâni. (1Pet5.5)
 Greutăţile bătrâneţii

Omul trebuie să-şi aducă aminte de Făcătorul său până nu vin ,,zilele cele rele” şi nu se apropie anii în care va zice că nu-şi găseşte ,,nicio plăcere în ei”. Atunci mădularele trupului sunt şubrezite: paznicii casei (mâinile) tremură, cele tari (picioarele) se încovoaie, cei ce macină (dinţii) se opresc căci se împuţinează, cei ce se uită pe ferestre (ochii) se întunecă, cele două uşi dinspre uliţă (buzele) se închid, uruitul morii (trupul) slăbeşte; omul se scoală la ciripitul unei păsări şi glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit. Este vremea când omul se teme de orice înălţime, ,,se sperie pe drum”(este temător), îi albeşte părul (,,înfloreşte migdalul cu peri albi"), se deplasează cu greutate (,,abia se târăşte lăcusta”) şi îi trec poftele.( Eccl12.1-6)
 Povara bătrâneţii trebuie să-l prindă pe om pregătit în credinţă, împodobit cu virtuţile creştine pentru a înfrunta cu nădejde aceste greutăţi.