M-am nãscut la sat
Ziua pe-nserat,
Înspre sfânt-Ilie,
Şi-aş vrea sã se ştie.
Cã nu spun minciuni:
Oamenii-s toţi buni
Şi în satul meu
Stã şi Dumnezeu.
Şi-o spun cu dreptate:
Raiul jumãtate
Şi cerul curat
Sunt la mine-n sat.
Şi searã de searã
Îngerii coboarã,
La toţi sã le spunã:
Creştini, noapte bunã!
Satul i-o splendoare,
La noi nu se moare,
Ci trec an de an
În sân la Avram.
La noi nu se-njurã,
Oamenii nu furã,
Mai degrabã dau
Din câte le au.
Copiii-s blajini,
Micii Heruvimi
Ştiu de Dumnezeu,
Cum ştiam şi eu.
Sunt ascultãtori
Şi-ori de câte ori,
Oriunde s-or duce
Ştiu sã-şi facã cruce.
Tinerii-s cuminţi
Şi vã spun, sã ştiţi
Cã nu spun minciuni
Ca Moise-s de buni.
Cei înaintaţi
Cu anii-s ca fraţi,
Se iubesc, s-adunã
Parc-ar fi de-o mumã.
Bãtrânii sunt drepţi,
Creştini, înţelepţi,
Dau învãţãturi
Din sfinte scripturi.
Oameni, de neam bun
Iacob ni-i strãbun,
Iov şi Zevedei
Sunt strãmoşii mei.
Dar, n-am terminat,
Femeile-n sat
Sunt ca nişte-albine
Aleargã spre bine.
Îşi cinstesc bãrbaţii
Sã nu fie alţii
Mai ceva ca ei,
Aşa-i dragii mei!
Totu-i ca în vis,
Ca în Paradis.
Mult am regretat
C-am plecat din sat,
De lângã pãrinţi,
Din satul cu sfinţi.
Vã spun pe cuvânt
Poate-aş fi fost sfânt.
PR DUMITRU LAZĂR TABRA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu