duminică, 21 februarie 2010

INIMA ÎN MARELE POST

INIMA ÎN MARELE POST
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Cea dintâia săptămână a postului mare

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/
1. Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci
şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate.
Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai
mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău
se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult
decât la toţi îngerii din ceruri.
2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta
fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla
ce aşteaptă Dumnezeu de la om.
3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La
fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate
lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute
şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine
după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte în
miezul tău, în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu,
dă-i inima ta!
4. În inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. În inimă
viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se îndreaptă
spre mormânt şi dincolo de mormânt. Oare cât
preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept,
dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el
deşteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este nebun
al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.”
/I Cor. 1:25/
5. Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e
bogat, dar nu are inimă? Oare îşi va duce bogăţia
în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie
sânt pământul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate
împărăţiile ştiute şi neştiute?
6. Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea
trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în
tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum, gârboviţi
şi traşi, se sprijină ori în baston, ori de mâna cuiva?
Multora, puterea şi frumuseţea trupească le-a
slujit, din nefericire, la putrezirea inimii înainte de
putrezirea pielii şi oaselor.
7. Fericiţi sânt cei ce din tinereţe nu s’au îndrăgostit
de nici o frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de
Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbeşte şi a cărui
frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va
răspunde cu dragoste însutită, şi inima lor Dumnezeu
o va rândui lângă inima Sa.
8. Postul înseamnă slăbirea legăturii inimii cu
lumea şi întărirea legăturii inimii cu Dumnezeu.
Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta în cea dintâi
săptămână a Marelui Post.
9. Întărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie în
inimă. De aceea se citeşte la începutul Postului din
cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a
postului!”
10. Aminteşte-ţi numele acelor mărimi duhovniceşti
care, cu postul, au slăbit legăturile lor cu lumea şi
au întărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfinţii
Antónie, Pável, Efthímie, Avxentie, Avrámie, Sávva,
Visaríon, Vitálie, Gherásim, Chiriac, Zosíma,
Haríton, Efrém, Arsénie, Carion, Zaharia, Sávva
cel Sfinţit, Siméon şi Alípie Stâlpnicii, Onúfrie,
Pahómie, Pétru şi Athanasie Athoniţii, şi cei
dimpreună cu dânşii.
11. Aminteşte-ţi şi de Dumnezeu purtătoarele fecioare
şi femei, a căror inimi au fost umplute de dragoste către
Hristos – Sfintele Thécla, Xenía, Evpraxía, Anastasía,
Matróna, Sarà, Maria Eghipteanca, Pelaghía, Thaisía,
Theodúla, Vasilísa şi cele dimpreună cu ele.
12. Dacă îţi sânt departe după loc sau după vreme,
atunci aminteşte-ţi de acele slăvite nume din neamul
tău – Sfânta Parascheva, Sfântul Sava, slava Serbiei,
Sfinţii Ioanníchie de la Devici, Pétru de la Korişa,
Vasílie al Ostrogului, Prohor, Gavriíl, Ioachim,
Ioánn al Rilei, Naúm al Ohridei, Nectárie al Bitoliei
şi mulţi, mulţi alţii care cu postul au sfinţit trupurile
lor şi cu rugăciunea au sfinţit ţara în care vieţuieşti.
13. Ei toţi acelaşi glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima
ta!” Acelui glas au răspuns şi inima lor întru totul au
dat-o Dumnezeului şi Ziditorului lor
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A doua săptăm ână

„Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima,
căci din ea izvorăşte viaţa.” /Pilde 4:23/
1. Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată,
şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stâna, dar
nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum
casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată
necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima
pentru om. Pentru acesta s’a zis: „Mai înainte de
toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”
2. Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e sufletul.
Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă
apa în izvor este sărată, este sărată şi în râu; dacă e
dulce în izvor, va fi dulce şi în râu. Cum e izvorul,
aşa-i şi vărsarea râului.
3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar
lucra, dacă sângele n’ar duce-o la inimă. Când
doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta
dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge
şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce
lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă
prin inimă.
4. Acolo unde este centrul sistemului circulator
sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului
circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al
inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea,
totuşi şi această realitate e o mare taină.
5. Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru
mintea noastră, pentru că mintea este mai mică
decât inima, iar inima cuprinde mintea, nu mintea
inima. Partea nu înţelege întregul şi nici cele mai
de jos nu înţeleg cele înalte. Dumnezeu aşa a vrut şi
aşa a rânduit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează
tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de
poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea
lui Dumnezeu în inima lui!
6. Sufletul este înveşmântat în porfira sângelui; iar
când veşmântul este aşa de simţitor, cu atât mai mult
este ceea ce acoperă veşmântul! Precum un pai poate
molipsi şi strica sângele, aşa şi un singur cuvânt, o
singură privire, un singur gând poate molipsi şi
strica sufletul.
7. De aceea, să asculţi de doctorul omenesc când
te învaţă: Îngrijeşte-te de sângele tău! Dar cu atât
mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, când
îţi porunceşte: Mai înainte de toate cele ce se
păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.
Păzeşte-ţi inima în inimă, miezul în coajă, flacăra
în sânge, viaţa în veşmântul trupului. Mai înainte
de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu
– zice Domnul.
8. Când şarpele muşcă mâna, mâna se leagă cu un
garou, ca sângele otrăvit din mână să nu se ducă
în inimă şi să strice izvorul sângelui. Când auzi un
cuvânt rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvântului să
nu coboare până la inima ta şi să nu strice izvorul
vieţii tale, fiul meu!
9. Când vine bogăţia, nu îţi lipi inima de ea, spune
Înţelepciunea în Cartea Vieţii. Îngrădeşte-ţi inima
de bogăţie cu un gard înalt până la ceruri, ca inima
ta neîntinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o
caută zicând: Fiule, dă-mi inima ta!
10 10. Mai stă scris în Cartea Vieţii: Inima împăratului
este în mâna lui Dumnezeu. Dacă împărăţeşti asupra
patimilor atunci eşti un împărat adevărat. Atunci
inima ta este în mâna lui Dumnezeu. Iar această
mână conduce fără greşală inima ta şi o îndreaptă
spre împărăţia luminii şi a vieţii veşnice.
11. Dacă în cea dintâi săptămână a Postului Mare ţiai
întărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului
şi Tatălui tău; dacă te-ai hotărât cu tărie să i-o dai
Lui, atunci în a doua săptămână învaţă să îţi păzeşti
inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru
neîntinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea
întoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.
12. Luminează-ţi inima cu credinţa, întăreşte-o
cu nădejdea, încălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o
cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu
Sângele Domnului şi o înalţă spre cer precum o
candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace
trecerea din această lume pământească în lumea
cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea
conştiinţei. De aceea, în această a doua săptămână
a Postului Mare, înnoieşte des sfatul Tatălui: Mai
înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima,
căci din ea izvorăşte viaţa.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`
A treia săptăm ână

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai
bine fii mereu în frica Domnului.” /Pilde 23:17/
1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru
început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia
cea dintru început şi buruiana cea străveche au
izvorât din păcatul cel dintru început şi străvechi al
strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi
prea-marele dar ce ţi s’a dat prin botez?
2. Dintr’o cocină murdară, botezul a făcut din tine
Biserică. Aşadar, ce invidie poţi avea oare în inimă
faţă de cei ce preschimbă iarăşi o dumnezeiască
Biserică în cocină murdară? Inima ta să nu invidieze
pe cei păcătoşi.
3. Sau dacă cuiva i se curăţă, luminează, tămâiază
şi împodobeşte casa; şi acesta, în loc să ţină casa sa
în astfel de rânduială, ia lopata şi aruncă peste uşi şi
ferestre toată necurăţia – îl vei invidia, oare, sau îl
vei plânge?
4. Însuşi Domnul Dumnezeu a curăţit prin botez
pe tot omul botezat. Frica ar trebui să te cuprindă în
faţa acestui gând, frica lui Dumnezeu, care a venit
pentru a spăla, lumina, renaşte şi mântui pe oameni.
5. Precum curg lacrimile din pricina unei mari tristeţi,
dar şi din pricina unei mari bucurii, aşa şi frica îl
cuprinde pe om din pricina unei mari răutăţi, dar
şi din pricina unei mari jertfe. Dumnezeu S’a arătat
în Hristos ca o slugă pentru a curăţi casa ta, pentru
a preschimba cocina în Biserica din inima ta. Oare
12 nu te cuprinde frica de atâta smerenie a Împăratului
Împăraţilor? Şi oare nu te cuprinde frica când vezi
pe omul botezat când păcătuieşte? Cu adevărat, nu
este ceva mai nebunesc decât a invidia pe păcătos.
Nebunie e şi a-l invidia pe cel drept, mare nebunie –
dar a-l invidia pe păcătos e cel mai nebunesc lucru.
6. Ce este păcătosul? Este un sinucigaş inconştient.
Este un om ca orice om, care îşi doreşte viaţa, însă
neîncetat agoniseşte moarte întru sine. Sau: este un
om care îşi doreşte sănătate, dar neîncetat ia otravă.
Oare îl vei invidia?
7. Dacă îl invidiezi pe păcătos, care aleargă după
umbrele trecătoare ale acestei lumi, îi eşti tovarăş în
nebunie. El este nebun pentru că vrea să prindă ceea
ce nu poate cuprinde, iar tu pentru că, cu invidia,
îţi otrăveşti inima. Dacă îţi pare rău pentru el şi îl
îndrepţi, îi faci bine şi ţie şi lui, îţi întăreşti inima ta,
iar pe a lui o vindeci.
8. O legendă pomeneşte de doi vecini bogaţi. Unul
pătimea din pricina iubirii de arginţi, iar celălalt din
invidie pentru primul. Amândoi au murit în aceeaşi
zi. Prietenii lor s’au sfădit care dintre cei doi era
mai bun. Ca să sfârşească cearta, ei s’au hotărât să
deschidă cele două trupuri şi să scoată inimile celor
doi – şi după inimă să-i preţuiască. La cel iubitor
de arginţi au găsit o piatră în loc de inimă, iar la cel
invidios au găsit un şarpe în loc de inimă. Şarpele
a sărit şi s’a ascuns sub acea piatră. O, fratele meu,
inima ta să nu-i invidieze pe cei păcătoşi! Invidia
este un şarpe care se hrăneşte cu inima ta.
9. În această a treia săptămână a Postului Mare,
lărgeşte-ţi inima, ca să iasă toată invidia. Ştii cum
le grăieşte Corinthenilor preaînţeleptul Pavel: Gura
noastră s’a deschis către voi, Corintheni, inima
noastră s’a lărgit. /II Cor. 6:11/ Unde este invidie,
gura se strânge şi nu vrea să grăiască aproapelui, iar
inima se strânge, se contractă şi se împuţinează.
10. Gândeşte-te, oare cu câte mii s’ar împuţina răutăţile
din patria ta dacă ar pieri invidia dintre oameni? Şi
cât s’ar împuţina certurile şi iubirea de sine? Şi cât s’ar
împuţina răscoalele şi războaiele şi vărsările de sânge
şi urâciunea? – Doar de nu ar fi invidia!
11. Ai grijă să nu te înşeli. Invidia nu se înfăţişează
sub numele ei adevărat. Curvia se ascunde sub numele
dragostei, iubirea de arginţi sub numele chiverniselii,
jocurile de noroc sub numele divertismentului,
beţia sub numele iubirii de prieteni, iar invidia sub
numele dreptăţii şi egalităţii. Şi în tine însuţi invidia
se înfăţişează ca o revoltă împotriva nedreptăţii şi
inegalităţii. O, fiul meu, ai grijă să nu te înşeli. Tot
tâlharul ce vine la uşă strigă: Eu sânt binefăcătorul şi
prietenul tău. Păzeşte-te să nu te înşele glăsuirea lu
şi nu deschide uşa ta.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`
A patra săptămână
~~~~~~~~~~~~~~
„Din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii,
furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sânt care
spurcă pre om.” /Mat. 15:19/
1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău, fiule. Acestea
Le-a spus Evreilor necreştinaţi a căror inimă, din
pricina păcatului strămoşesc şi păcatului lor, se
preschimbase în izvor nu al vieţii, ci al morţii şi a
toată putreziciunea.
2. Inima este un izvor, iar gura este un râu. Iar că aşa
stau lucrurile dă mărturie Atoateştiitorul, Care în trup
a umblat pe pământ, cu aceste cuvinte: Din prisosinţa
inimii grăieşte gura. /Mat. 12:34/ Aşadar, limba
noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sânt
în inimă, aceleaşi cuvinte-s şi pe limbă; şi ce urâciune
e în inimă, aceeaşi urâciune-i şi pe limbă. Ceea ce se
află în inimă se varsă şi se prelinge pe buze.
3. Adâncă e inima omului, zis-a prorocul. O,
Doamne, cât de adâncă e inima omului! În inima
omului totul se poate cuprinde, dar numai Tu,
Dumnezeul nostru, o poţi cuprinde. Şi curăţia
îngerilor şi necurăţia iadului îşi poate găsi locul
în inima omului. Barometrul inimii omului are
însemnate toate gradaţiile, de la talpa iadului până
în tăria cerurilor.
4. De aceea s’a zis: Mai înainte de toate cele ce se
păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.
Izvorăşte viaţă dacă o păzeşti; iar, de nu o vei păzi, va
izvorî toată urâciunea.
5. Şi una, şi alta. Aşadar, păzeşte şi păstrează izvorul
vieţii din tine, ca să nu se tulbure. Tu eşti botezat, şi
botezul e mare lucru. Eşti îmbăiat în apă şi în duh. Fiul
lui Dumnezeu s’a pogorât şi te-a îmbăiat, precum o
maică îşi îmbăiază pruncul murdar. El a curăţit inima
ta şi a făcut-o izvor al vieţii. Şi tu, ce faci? Oare nu eşti
fără de minte când păcătuieşti? Oare prin păcat nu
preschimbi izvorul vieţii într’un izvor al morţii?
6. O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti,
cât de bine este pentru om a-şi preda inima în mâinile
Tale decât a o călăuzi cu propriile mâini! Cu adevărat
primejdios lucru este pentru om a-şi călăuzi inima
cu muritoare mâini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai
ştiut asta. Iar Tu, îndată ce i-ai dăruit omului inima
– această nemărginită şi tainică minune! – părinteşte
l-ai sfătuit: Fiule, dă-mi inima ta! Adică, întoarce
dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.
7. Mulţi vorbesc despre voia slobodă a omului. Sânt
oameni slobozi întru bine, iar alţii slobozi întru rău.
Slobod întru bine este cel ce îşi predă libertatea celui
mai slobod, adică Celui ce este cel mai slobod, ca să
o folosească spre bine. Slobod întru rău este cel ce
vrea să folosească singur libertatea sa, şi atunci, fără
să bage de seamă, o predă Tiranului, celui ce este cel
mai lipsit de libertate.
8. Oare nu ai văzut vreun copil căruia maica i-a dat
cuţitul să taie pâine, şi copilul ţine cuţitul, iar mama
ţine cuţitul copilului? Aşa, de fapt, mama e cea care
taie cu cuţitul, chiar dacă copilului i se pare altminteri.
Dacă copilul împinge mâna mamei, atunci nu va tăia
pâinea, ci se va tăia pe sine. Oare nu este aceasta
chipul libertăţii omeneşti? Oare nu este pildă despre
cei slobozi întru bine şi cei slobozi întru rău?
16 9. O, cel ce eşti slobod întru cele bune, foloseşte-ţi
libertatea dăruită pentru a da inima ta Domnului
spre călăuzire. Va rămâne a ta şi o vei purta în sine,
iar El o va călăuzi.
10. În această a patra săptămână a Postului Mare, aduţi
aminte de înfricoşatele, dar adevăratele cuvinte al
Mântuitorului tău despre inima care nu o călăuzeşte
Dumnezeu şi de toate cele ce se ies din această inimă.
Aminteşte-ţi şi înfricoşează-te amintindu-ţi.
11. Lasă-te întru totul lui Dumnezeu şi spune-i în
rugăciune: Tată, în mâinile Tale îmi predau inima.
Fă din inima mea ce ştii, ca din ea să iasă gândurile
bune, şi viaţa, şi credincioşia în căsătorie, şi sfânta
dragoste, şi cinstirea avuţiei străine, şi mărturisirea
cea dreaptă, şi slăvirea şi lăudarea sfântului Tău
nume. Amin.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A cincea săptăm ână
~~~~~~~~~~~~~~~
„Au trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimile
voastre, carele strigă: Avva Părinte.” /Gal. 4:6/
1. De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne
aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim
că nu sântem doar rodul pământului, ci al cerurilor
– mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem
aminte că sântem neam ales, şi că Tatăl nostru e
însuşi Împăratul cerurilor şi pământului.
2. De ce Maica noastră Biserica Pravoslavnică ne-a
rânduit un astfel de post aspru? Fără îndoială, pentru
ca să ne întoarcem mintea de la toate măruntele griji
zilnice şi să cugetăm la ceea ce e de căpătâi şi cu
adevărat contează. Ca să ne amintim obârşia noastră
şi adevărata noastră cale şi adevărata noastră patrie.
3. Ştii tu, fiul meu, de ce Maica noastră Biserica
Pravoslavnică ne-a rânduit postul? Negreşit, pentru
a ne aminti că măcar de sântem făcuţi din pământ, nu
pământul ne-a făcut, căci şi pe el a trebuit cineva să-l
zidească. Ca să ne amintim de cerul care îl purtăm
în noi, în această coajă trupească şi pământească.
Şi să putem despărţi în noi cele cereşti de cele
pământeşti, şi cele veşnice de cele stricăcioase, şi
cele netrecătoare de cele trecătoare, şi pe călător de
maşina călătorului.
4. În om, inima este de căpătâi. În inimă e sângele, în
sânge e sufletul, în suflet e duhul. Inima trupească şi
sângele sânt din pământ şi spre pământ tind, sufletul
şi duhul sânt din ceruri şi spre ceruri tind. De aceea
18 se poate vorbi despre inima din inimă, adică de
inima duhovnicească din inima trupească. Căci, de
nu ar fi aşa, cum ar fi putut spune Atoateştiitorul:
din inimă ies gândurile rele, minciuna şi hula? Cum
ar putea acestea ieşi din carne şi din sânge? Iată,
acestea numai din suflet şi din duh pot ieşi!
5. Duhul este în suflet şi duhul mişcă sufletul. Cum e
duhul, aşa şi sufletul. Dacă duhul este robit, şi sufletul
este robit. Dacă duhul este îndumnezeit, tot sufletul
este îndumnezeit. Dacă sufletul tău a primit de la
Tatăl lui Hristos Duhul care a fost în Hristos, atunci
acelaşi Duh te va face şi pe tine fiul lui Dumnezeu.
Acelaşi Duh, din inima ta duhovnicească, din miezul
sufletului tău, strigă către Dumnezeu: Avva, ce va să
însemne Părinte!
6. Sânt însă şi duhuri nu de la Dumnezeu, care
mişcă sufletul împotriva lui Dumnezeu. Învăţaţivă
să deosebiţi duhurile! Neîncetat, roagă-te lui
Dumnezeu să îţi dăruiască Sfântul său Duh, acelaşi
care a fost în Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos şi
care S’a pogorât asupra Apostolilor la Cincizecime
şi care a mişcat sufletele tuturor sfinţilor şi drepţilor
până în ziua de azi.
7. În această a cincea săptămână a Postului Mare, tu
vei dărui inima ta lui Dumnezeu. Şi când sufletul
tău se va linişti, Dumnezeu va trimite Sfântul Duh
să primească inima ta, să se sălăşluiască în inima ta
şi o ia şi să o călăuzească.
8. Cum vei simţi că adevăratul Duh al lui Dumnezeu
a venit în inima ta? E uşor şi simplu, spun sfinţii
purtători de duh: după bucuria şi mângâierea ce
se va răspândi în întreaga ta fiinţă. După pacea şi
liniştea din inima ta. După puterea şi tăria şi lumina
din tine. Şi mai ales pentru că nu vei putea vorbi
altfel despre Dumnezeu decât zicând: Părinte!
9. Pentru aceasta, bine vei cuvânta această săptămână
a Postului Mare şi bine vei cuvânta sfinţii lui
Dumnezeu, care au rânduit postul. Şi vei mulţumi
Maicii tale Biserica Pravoslavnică că te-a deprins cu
postul. Căci vei vedea câştigul postului, iar postul se
va îndreptăţi în faţa minţii tale. Slavă şi mulţumită
Domnului în veac şi în veacul veacului. Amin
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A şasea săptămână
~~~~~~~~~~~~~~~~~
„Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pre
Dumnezeu.” /Mat. 5:8/
1. Ochiul curat vede lumea şi tot ce este în lume; iar
ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite,
nici să vadă. Aşa este şi cu inima omului. Dumnezeu
a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când
inima e acoperită cu paiele păcatului, ea orbeşte şi nu
poate vedea nimic. Când inima se curăţeşte deplin,
ea vede lumea nevăzută în lumea văzută; vede lumea
nevăzută aşa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii
nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.
2. Roagă-l pe Dumnezeu să îţi curăţească inima,
şi vei vedea o neaşteptată minune în această lume
materială, pe care până acum ai privit-o numai cu
ochii fără inimă.
3. Inimă curată zideşte, Doamne, întru mine! – aşa
se ruga prorocul şi psalmistul Davíd. Şi tu aşa să te
rogi; înnoieşte şi iar înnoieşte această rugăciune, şi
Dumnezeu îţi va dărui inimă curată şi văzătoare, şi
vei vedea înţelesul tuturor lucrurilorşi întâmplărilor,
şi vei cunoaşte înţelesul ascuns al fiecărui lucru zidit
din această lume.
4. Prin ce putem şi prin ce poate Dumnezeu curăţi
inima omului? Numai prin Duhul. Şi, dacă Îl vei
milostivi pe Dumnezeu să zidească inimă curată
întru tine, El o va face cu ajutorul Duhului Fiului
său, Iisus Hristos – cu ajutorul Sfântului său Duh,
care e unul, neîmpărţit, neschimbat, deosebit de
oricare alt duh care închipuie mulţime, împărţire,
schimbare.
5. De aceea înţeleapta noastră maică Biserica
Pravoslavnică a rânduit ca de la Miezonoptică
la Pavecerniţă, în fiecare zi, la fiecare slujbă şi
rugăciune, să se citească această rugăciune: Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, carele
pretutindenea eşti şi toate plineşti, vino şi sălăşluieşte
întru noi şi curăţeşte pre noi de toate stricăciunea şi
mântuieşte, Doamne, sufletele noastre!
6. Oare ai fost la ţarină când se treiera grâul? Când
e zăpuşeală şi linişte, se stă şi se aşteaptă să bată
vântul. Căci fără vânt nu se poate despărţi pleava de
grâu. Iar când vântul începe să bată, toată lumea se
umple de bucurie. Căci vântul îi ajută cel mai bine
la curăţat. Într-o clipită vântul ia pleava şi rămâne
grâul pe ţarină.
7. Însuşi Domnul nostru Iisus, Mântuitorul şi
Învietorul nostru, a spus despre Duhul lui Dumnezeu
că este slobod: Duhul unde voieşte suflă. /Io. 3:8/
Cu adevărat, unde vrea şi când vrea. De aceea a şi
poruncit Apostolilor săi, când S’a Înălţat la ceruri, să
aştepte în Ierusalim – unde vor primi putere, când se
va pogorî Duhul Sfânt asupra lor. /F.Ap. 1:8/
8. În această a şasea săptămână a Marelui Post, când
vei auzi Evanghelia învierii lui Lazăr din morţi,
adună-ţi gândurile şi îndreaptă-le spre inima curată
pe care Dumnezeu o vede. Şi cearcă curăţia inimii
tale cu această minune a învierii a celui mort de patru
zile. Inima necurată nu îl va vedea pe Dumnezeu în
această întâmplare, nici minunea dumnezeiasca si
va îndruga poveşti despre hipnotism, autosugestie şi
alte magii primite şi de ştiinţă. Iar tu, dacă aici nu
22 Îl vei vedea pe Dumnezeu (în chipul lui Hristos cel
Înviat) şi nici minunea dumnezeiască în învierea lui
Lazăr, înseamnă că încă ai inima necurată.
9. Însă, în nici un caz, nu deznădăjdui. Numai să îţi
doreşti cu adevărat o inimă curată – şi Dumnezeu
care este dăruitorul tuturor celor bune – îţi va da.
Nu te îndoi – Dumnezeu îţi va da inimă curată, şi
bucuria ta va fi nemăsurată şi nesfârşită.
10. Atunci se va petrece în tine acea minune
dumnezeiască lăuntrică şi preafrumoasă, pe care o
înfăţişează Apostolul întâilor şi adevăraţilor creştini
în acest chip: Dumnezeu, carele au zis să lumineze
dintru întunerec lumina, Acela a strălucit şi întru
inimile noastre, spre luminarea cunoştinţei Slavei lui
Dumnezeu, în faţa lui Iisus Hristos. /II Cor 4:6/ Şi
te vei bucura, şi bucuria ta va fi nemăsurată şi fără de
sfârşit. Căci acea Lumină a Duhului dumnezeiesc
din inima ta va lumina totul în tine şi în jurul tău, va
lumina fulgerător, până şi moartea şi mormântul, şi
nu vei vedea nici moartea, nici mormântul, ci numai
pe Dumnezeu cel viu, Tatăl tău, şi viaţa cea veşnică,
nemărginită, purtătoare de biruinţă şi atotputernică
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A şaptea săptămână
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
„Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima
ta.” /Mat. 22:37/
1. În această săptămână urmează paşii Domnului
Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de
judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toată
inima ta.
2. Mută-te duhovniceşte în acele zile şi în acele
întâmplări, şi sărută-i poala şi mânecile veşmintelor,
nu îndepărta inima ta de la El. Când îi auzi pe
prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e,” tu strigăle
în urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte,
cu toată inima ta!
3. Când Evreii Îl pălmuiesc, tu întinde mâna ta
în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când Îl
scuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii
altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul
vostru, toată alcătuirea voastră?
4. Când Pilat Îl întreabă pe tăcutul Domn: Ce este
adevărul?, tu mărturiseşte şi spune: Iată, El este
Adevărul dumnezeiesc viu şi întrupat. Când ostaşii
Romani Îl biciuiesc, tu stai lângă El şi spune fiarelor:
Fiii lupoaicei, veşnici purtători de moarte, nu biciuiţi
pe Mielul lui Dumnezeu cel purtător de viaţă, Care
dă viaţă împărăţiei voastre a morţii.
5. Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă crucea
Lui împreună cu Simon Kirineanul, şi împreună
cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sânge,
şi împreună cu Mironosiţele plângi şi umezeşte-i
24 buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i
fruntea înfierbântată. Dăruieşte-i întreagă inima ta şi
iubeşte-l cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.
6. Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor
Sale mâini, tu strigă: Au! Când sânt bătute cuiele în
preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi
cum fierul s’ar înfige în trupul tău.
7. Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala
şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu
o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale
dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în
sineţi: Preacinstită Maică, şi eu Îl iubesc cu toată
inima mea.
8. Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de
sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori
pentru sine. Mori înaintea Lui.
9. Când Iosif şi Nicodim Îl pogoară în mormânt, tu
caută să fii împreună cu El în mormânt. Închipuieţi
că nu eşti viu în această lume. Ca o umbră să stai
undeva aproape de mormânt, şi viaţa ta să o priveşti
ca fiind în mormânt. Şi îţi va fi dulce, foarte dulce,
moartea cu El şi întru El.
10. Oare cu cât mai dulce va fi învierea cu El şi întru
El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?!
Oştenii Împăratului merg înaintea Împăratului,
feţele lor-s ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s
ca zăpada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina
în întunericul Golgothei şi în întunericul sufletului
tău, atunci te vei simţi ca un om nou.
11. Şi când, tremurând, vei privi Minunea Minunilor,
şi nu vei ştii dacă să te ascunzi sau să fugi sau să i te
arăţi, iată, El întâiul se va apropia de tine şi ca pe
Maria te va chema după nume. Iar când El te va
numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra
în tine un nou curent, o nouă viaţă, o nouă putere. Şi
El îţi va întoarce inima ta, ţi-o va da şi pe a Lui. Şi
tu, tremurând, vei cădea la picioarele Lui şi, printre
suspine, vei striga precum Thoma: Domnul Meu şi
Dumnezeul Meu, slavă Ţie!
Binecuvântaţi pre cei ce blestemă pre voi, şi vă rugaţi
pentru cei ce fac vouă necaz./Lc. 6:28/
Şi nu judecaţi, şi nu vă veţi judeca; nu osândiţi, şi nu
vă veţi osândi, iertaţi şi vi se va ierta. /Lc. 6:37/
Omul cel bun, din vistieria cea bună a inimii sale
scoate cele bune; şi omul cel rău, din visteria cea rea
a inimii sale scoate cele rele; că din prisosinţa inimii
grăieşte gura lui. /Lc. 6:45/
Că nu au trimes Dumnezeu pre Fiul său în lume ca
să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin el.
/Io. 3:17/
Urâciunea aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate
greşalele. /Pil. 10:12/