duminică, 21 februarie 2010

Ştii tu oare , fiule ?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate
de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu
vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a
turburat şi şi-a lepădat rânduiala. Ştii tu oare, fiule, de
ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă
proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul
pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere. Ştii tu oare,
fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu
mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor
oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată
firea. Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă
înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi
din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărită de
lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii
de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din
lăuntru. Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate
îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă
cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au urâţit şi au
pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au
lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din
suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi
pământeşti. Ştii tu oare, fiule, de ce s’au înmulţit
bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au
început să creadă că sănătatea este furată de la natură
şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila,
cu îndoită silă trebuie apărat. Ştii tu oare, fiule, de ce
oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează
de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul
le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte
în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi
slăbeşte în lupta pentru ceruri. Nu plânge, fiule, în
curând Domnul va veni şi va îndrepta toate
De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate
de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu
vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a
turburat şi şi-a lepădat rânduiala. Ştii tu oare, fiule, de
ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă
proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul
pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere. Ştii tu oare,
fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu
mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor
oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată
firea. Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă
înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi
din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărită de
lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii
de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din
lăuntru. Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate
îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă
cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au urâţit şi au
pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au
lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din
suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi
pământeşti. Ştii tu oare, fiule, de ce s’au înmulţit
bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au
început să creadă că sănătatea este furată de la natură
şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila,
cu îndoită silă trebuie apărat. Ştii tu oare, fiule, de ce
oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează
de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul
le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte
în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi
slăbeşte în lupta pentru ceruri. Nu plânge, fiule, în
curând Domnul va veni şi va îndrepta toate,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu