MINUNILE ICOANEI :

„MAICA DOMNULUI DE LA POCEAEV” - ICOANA FACATOARE DE MINUNI :

MINUNILE ICOANEI :

Pe la jumătatea veacului al XVI-lea, în Volnîia, nu departe de Poceaev, în ţinutul Orle (astăzi Urlia) trăia o blagocestivă şi dreptcredincioasă stăpână pe nume Ana Erofeevna Goiskaia. Se trăgea din viţa nobilă a familiei Kozinski. după sfârşitul bărbatului său, Vasile Bogdanovici Goiski, fost judecător al zemstvei(administratie locala - n.tr.) Luţk, ea va trăi până la moarte în văduvie.

În acele vremuri, prin ţinutul Volnâiei a trecut mitropolitul grec Neofit, mergând el, precum mulţi alţi ierarhi răsăriteni de pe atunci, după ajutor în împărăţia Moscovei Pravoslavnice. În anul 1559, trecănd şi pe la moşia văduvei Goiskaia, la rugăminţile fierbinţi ale acesteia, a rămas în casa ei o bună bucată de vreme, aşa cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora..., odihnindu-se „după truda îndelungată a drumurilor sale”.

Temătoarea de Dumnezeu moşieră Goiskaia l-a primit cu bunăvoinţă în casa sa pe înaltul oaspete şi după obiceiul rusesc, i-a arătat cea mai înaltă cinstire. ca recunoştinţă pentru primirea sa, mitropolitul i-a dat l plecare ca blagoslovenie o veche icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Cel mi înainte de toţi vecii, pe care el o adusese tocmai de la Constantinopol. Purtase icoana până atunci cu sine ca un odor de mare preţ, însăPronia lui Dumnezeu l-a îndemnat să o lase pe ea în Volnâia, ca binecuvântată moştenire.

Icoana dăruită de Ana Goiskaia avea (după descrierea lui A.F.Hoinaţki) 6,25 verşce(veche unitate de măsură rusească – n.tr.) în înălţime şi 5,12 verşce pe lăţime(32,8 x 26,88 cm).

Era pictată cu vopsele de ulei, în sticl clasic bizantin, pe lemn de tei, având bătute pe spate(ca să nu se curbeze) două scândurele din stejar (despărţituri). După cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora Poceaevskaia, icoana a fost acoperită mai întâi cu un strat subţire de argint, fiind îmbrăcată ca într-o cămaşă. Însă cu timpul această îmbrăcăminte s-a degradat, ca şi cum ar fi fost împărţităîn pătrăţele, drept pentru care în cele din urmă ea a fost schimbată din nou, fiind refăcută din perle mărunte.

Icoana (tip Umilenie) zugrăveşte pe Maica Domnului încinsă, cu Pruncul Cel Preasfânt pe partea dreaptă. Pe partea stângă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ţine o pânză, care acoperă picioarele şi spatele dumnezeiescului Prunc. Domnul Iisus Hristos ţine mâna stângă pe umărul Maicii Domnului, iar cu dreapta binecuvintează; Maica Domnului are preacinstita sa faţă aplecată spre capul Fiului, exprimând dragostea ei cea mare către El, „cu afecţiune şi expresivitate unindu-şi chipul ei de mamă cu chipul Fiului”. Deasupra icoanei observăm obişnuitul înscris greco-slav, monograma: MP DV- Maria Deva (Fecioara Maria); în partea dreaptă, pe partea Mântuitorului, se află monograma IC XC – Iisus Hristos. Pe marginea acestei icoane sunt, de asemenea, şapte miniaturi înfăţişând gravuri de sfinţi. În dreapta sus, după cum glăsuieşte înscrisul, este zugrăvit proorocul Ilie; jos – Sfântul Mucenic Mina; în stânga sus – Sfântul Întâi Mucenic Ştefan; în partea de jos – Preacuviosul Avramie. În partea de jos a icoanei aflăm chipurile a trei sfinte: Sfânta Muceniţă Paraschevi, Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi Muceniţa Irina Fecioara. sfânta icoană, dăruită de către Neofit familiei Goiski, nu dintr-odată a început să-şi arate puterea ei minunată. „S-a aflat multă vreme icoana – după mărturia lucrării Gora Poceaevskaia – în casa fericitei moşiere Goiskaia”, însă abia după treizeci de ani a început să se observe ieşind din ea o oarecare lumină neobişnuită. Aceasta se întâmpla prin 1597, tocmai în toiul Uniaţiei, ce fusese introdusă de soborul de la Bretsk din jurul anului 1596. Creştinii ortodocşi au văzut în aceasta osebita lucrare a Proniei lui Dumnezeu, care, pe lângă amarele ispite din parte Uniaţiei, a pregătit înaintaşilor pravoslavnici şi mângâiere binefăcătoare prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Maica Domnului încă de demult alesese însă Muntele Poceaevului ca loc al aşezării sale pentru apărarea poporului ortodox, spre încurajarea, mântuirea şi mângâierea lui.

Slugile au anunţat-o mai întâi pe moşiera Goiski „că o lumină harică răzbate din icoana lui Neofit”, însă ea nu a vrut să ia aminte, până ce nu a văzut în somn icoana „într-o mare lumină”. Dar, necrezând nici visului, Ana Goiskaia nu a dat importanţă deplină acestui fapt până ce nu a văzut aievea lumina răzbătând din icoană. Ea a început deci, după aceasta, să privească altfel icoana minunată. Cu osebită evlavie, a aşezat-o în locul cel mai cuviincios din casă şi a pus să se ardă înaintea ei o candelă de veghe. Nu a trecut însă multă vreme, că puterea harică ce răzbătea din icoană a început să izvorască primele minuni. Ana Goiskaia avea un frate bun, Filip Kozinski, orb din naştere. Crezând în puterea icoanei, moşiera l-a îndemnat pe el să se roage Preasfinteei Născătoare de Dumnezeu, înaintea ei celei minunate, „ ca prin preaputernicele sale rugăciuni, să ceară de la Domnul vederea pentru fratele său”. Şi doar ce s-a rugat Filip cu credinţă înaintea icoanei celei dăruite de Dumnezeu, că în acelaşi ces ochii lui s-au deschis, „asemenea orbului celui din naştere din Evanghelie”. El a început să vadă ca şi cum nu ar fi fost orb niciodată.

...