Ce spui? Te apropii să te rogi lui
Dumnezeu şi te înfăşori cu aur şi cu împletituri şi cârlionţi în păr? Nu
cumva ai venit poate să joci? Nu cumva poate să iei parte la vreo
nuntă? Nu cumva să iei parte la vreo pompă? Acolo îşi au locul
aurăriile, împletiturile şi cârlionţii, acolo luxul, iar aici nu este
nevoie de nimic din acestea. Ai venit ca să te rogi lui Dumnezeu pentru
păcate, să-L rogi pentru acelea cu care L-ai mâniat, să-i ceri Lui
iertare, să Se îndure de greşelile tale. Atunci de ce te împodobeşti
aşa? Podoabele acestea nu sunt ale unei femei ce se roagă. Cum vei putea
ofta, cum vei putea plânge, cum vei putea să te rogi cu stăruinţă,
fiind împodobită cu atâtea false podoabe? De vei plânge, lacrimile tale
vor provoca râsul celor ce te văd, fiindcă cea care lăcrimează nu
trebuie să fie împodobită cu aur. Este o adevărată scenă teatrală şi
ipocrizie, ca din acelaşi cuget, de unde ambiţia ta a zămislit acel lux
de pe tine, să verşi lacrimi. Aruncă la o parte acea ipocrizie, fiindcă
Dumnezeu nu Se amăgeşte! Asemenea păpuşării sunt ale mimilor, şi ale
celor din orchestră, ale celor de pe scena teatrului; unei femei cu
rânduială însă, nu se potrivesc.
Să ne înfricoşăm, iubiţilor, ca nu cumva
să auzim şi noi ceea ce profetul zicea către femeile evreilor, care se
ocupau cu împodobirea trupului pe dinafară: „Atunci va fi în loc de
miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie”. (Isaia 3, 24)
Astfel că, după cum am zis, toate acestea sunt cu mult mai atrăgătoare
decât podoabele din aur, cu care multe dintre femeile cele uşoare se
îndeletnicesc, spre a fi văzute şi spre a subjuga pe cei ce le privesc.
De aceea şi noi spunem acestea acum, ca nu cumva atunci să vă găsiţi
vinovaţi de osândă. „Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi
umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu
zăngănit de inele la picioarele lor”, spune profetul Isaia. (Isaia, 3,
16) Aţi primit asupra voastră un război mare, unde este nevoie de luptă,
iar nu de împodobire, de apărare cu pumnul, iar nu de şedere în
trândăvie. Nu vezi pe cei ce se luptă cu pumnul în stadion, pe cei ce se
apără de atacul altuia? Oare aceştia au nevoie de o păşire cochetă şi
de haine? Deloc, ci toate acestea lăsându-le la o parte, şi punându-şi
haina cea muiată în untdelemn, spre un singur lucru au privirea
îndreptată: de a lovi, şi a nu fi lovit. Diavolul stă de faţă scrâşnind
din dinţi, şi din toate părţile voind a te doborî, iar tu stai
ocupându-te cu asemenea podoabe ale Satanei? Nu mai vorbesc nimic de
glas, cum multe îl falsifică; nu mai vorbesc nici de mirodenii şi de
alte nimicuri. Noi nu am spus acestea ca să vă întristăm, ci ca să vă
îndreptăm, ca să ne mândrim cu voi. Fie, deci, ca noi toţi să facem cele
plăcute lui Dumnezeu, şi spre slava Lui să vieţuim, ca să ne
învrednicim şi de bunurile făgăduite nouă, prin harul şi iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu
Sfântul Duh, se cuvine mărirea, puterea şi slava acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Sf. Ioan Gură de Au
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu