marți, 6 aprilie 2010

Sfantul Mormant


Pentru cei ce îngrijesc de semeni

6 aprilie 2010

Trăiau într-un sat din Rusia doi bătrâni evlavioşi care cercetau regulat slujbele, se rugau, posteau şi duceau o viaţă în frica lui Dumnezeu. În inimile lor se trezi odată dorinţa de a face un pelerinaj la locurile sfinte. Îşi făcură rost de bani, îşi pregătiră merinde de drum şi porniră pe jos spre mare, de unde trebuiau să ia un vapor spre Ţara Sfântă. În calea lor, cei doi pelerini ajunseră într-un ţinut unde bântuia foametea... Unul din ei se opri la o fântână din marginea unui sat să bea apă. După ce-şi potoli setea, auzi dintr-un bordei din curte gemete de durere. "Mă duc să văd ce se întâmpla", zise el, lăsându-l pe tovarăşul său să meargă înainte, deschise uşa bordeiului şi privi înăuntru. Era o stare a mizeriei celei mai crunte. Doi bătrâni zăceau bolnavi, în frig, înfometaţi, ca vai de lume. Pelerinul nostru simţi mare milă pentru acei nenorociţi şi le veni în ajutor cât putu, le aprinse focul în sobă, le făcu un ceai, le împărţi din traistă merinde şi rămase lângă dânşii câteva zile până ce se mai întăriră. Apoi, dându-şi seama că e prea târziu să-l mai ajungă din urmă pe consăteanul său, puse capăt călătoriei şi se întoarse în sat. Celălalt îşi urma calea. Ajunse la Ierusalim chiar înaintea slujbei de înviere de la Sfântul Mormânt. Abia putu să prindă un loc lângă uşa lăcaşului sfânt şi asculta slujba cutremurat de evlavie. Aruncându-şi privirile spre altar, ce-i văzură ochii?" Prietenul său de care se despărţise pe cale, se afla chiar lângă patriarh şi se ruga cu faţa senină, având un nimb de lumină pe fruntea sa. Bucuros că-l găsi, bătrânul aştepta la ieşire să-l întâlnească... zadarnic!... Celălalt nu se mai arăta. Întors în sat, cei doi bătrâni se întâlniră şi cel ce călcase pe locurile sfinte afla cum prietenului său i se făcuse milă de doi oameni bolnavi şi săraci şi cum, cu dragoste, îi ajută. Atunci înţeleseră amândoi apariţia minunată din biserica Sfântului Mormânt: prin fapta sa de iubire faţă de aproapele, cel milostiv avu mai mare dar de la Dumnezeu decât prietenul care se osteni să vadă Locurile Sfinte. Cel ce îngriji de semenii săi fu văzut în sfântul altar, pe când pelerinul abia afla un loc lângă uşa bisericii... Cine are urechi de auzit, să audă!