Cel ce da milostenie lui Hristos da.

Cel ce dă săracului, dă lui Hristos - (Cuvânt din Proloage)
Un om oarecare din Constantinopol era foarte milostiv, încât şi pe uliţele cetăţii umblând el, mergea după dânsul mulţime de săraci. Iar el se făcea ca şi când îi gonea şi-i îndepărta, însă punea în mâinile lor milostenie. Şi făcea aceasta, voind să se tăinuiască de oameni. Deci, unul din prietenii lui credincioşi l-a întrebat pe el cum s-a făcut milostiv. Şi i-a spus lui, grăind: „Când eram mic, ca de zece ani, şi am intrat în biserică să mă rog, am văzut pe un bătrân duhovnic, învăţând poporul şi spunându-i despre milostenie: cel ce dă săracului pune în înseşi mâinile lui Hristos. Iar eu am auzit şi n-am crezut pe cel ce învăţa, că gândeam: Eu am auzit că Hristos stă în cer, de-a dreapta Tatălui, deci, cum se află pe pământ, precum învaţă acesta, ca să ia ceea ce se dă săracilor ? Iar acestea gândind eu, m-am dus la casa mea şi am văzut pe un sărac în haine rupte mergând, iar deasupra capului său sta un chip al Domnului nostru Iisus Hristos. Şi cum mergea săracul acela pe calea sa, iată un om milostiv l-a întâmpinat pe el şi i-a dat lui o pâine. Şi cum a întins mâna cela ce da pâinea, iată şi chipul Mântuitorului Şi-a întins mâinile Sale spre mâinile celui ce da pâinea şi a luat-o din mâinile lui şi l-a binecuvântat pe acela. Deci aceasta văzându-o, am crezut că acel ce dă săracului, cu adevărat lui Hristos dă. Dar eu încă şi acum văd acelaşi chip, stând deasupra capului săracilor şi pentru aceea sunt cuprins de frică şi fac milostenie după putere, pe cât pot." Să facem şi noi milostenie după puterea noastră, cu multă smerenie, ca omul acesta, şi să nu aşteptăm să ni se arate Hristos în chip văzut pentru încredinţare, căci aceasta înseamnă lipsă de smerenie şi neîncredere în îndemnul Scripturii şi în cuvântul Sfinţilor Părinţilor noştri. Îmi spunea cineva că atunci când dă milostenie, primeşte de 5-10 ori înapoi ceea ce a dat, fără să dorească lucrul acesta. Încercaţi! Şi să nu uităm că milostenie nu înseamnă numai o pâine sau o haină dată. Mai mult valorează înaintea lui Dumnezeu o rugăciune făcută pentru aproapele, o mângâiere la vreme de necaz, un cuvânt de trezire la o viaţă cu Hristos, dragostea pentru oameni. Aceasta este "pâinea noastră cea de toate zilele" pe care trebuie să o dăm, în primul rând, în toate zilele, celui de lângă noi.