sâmbătă, 2 ianuarie 2010

"Daca omul nu isi pune in valoare inteligenta spre bine, o foloseste diavolul spre rau."

Toate ni se randuiesc spre folos

Odata, mergand spre cetate, Sfantul Efrem Sirul acest lucru il cerea de la Dumnezeu, zicand:

- Doamne, Iisuse Hristoase, invredniceste-ma ca intrand in cetate sa ma intalnesc cu acel barbat care va fi puternic a-mi grai cele spre folosul sufletului.

Astfel rugandu-se, cand a ajuns la portile cetatii era ingrijorat. "Cum adica se va apropia de acel batran, ce va afla de la dansul si ce folos va dobandi?!" Deci, calatorind astfel cu atintirea mintii, o femeie indata il intampina si aceasta era o desfranata. Negresit al lui Dumnezeu lucru era acesta, caci pentru cele bune de multe ori le randuieste tainic pe cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, astfel intalnind pe desfranata, statea uimit oarecum, cautand catre dansa, mahnindu-se si patimind intru sine cu sufletul, ca nu i s-a implinit cererea dupa rugaciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea, vazandu-l, iarasi privea la dansul cu ochi necuviosi. Si fiindca astfel multa vreme se priveau unul pe altul, vrand sa o rusineze, si intru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis:

- Pentru ce nu te rusinezi, o, femeie, privind la mine cu ochii atintiti ?

Si aceea zi-se:

- Dar mie asa mi se cuvine, a privi la tine, caci din tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cuvine a te uita nu catre noi, ci in pamant, din care ai si fost luat.

Acestea auzindu-le Sfantul Efrem a multumit si femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, si lui Dumnezeu ii inalta multumire; care chiar si prin cele fara de nadejde, de multe ori, poate face lucruri bune..

Un comentariu:

  1. RUGACIUNEA DE VINERI

    Doamne Iisuse Hristoase Mintuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sint cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.
    Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mintuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.
    Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cind s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai virtos, cum te-a cunoscut tilharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, tilharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.
    Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa; Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mintuit lumea!
    Bucura-te, pom binecuvintat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mintuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfarimat usile iadului.
    Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.
    0, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cite rani, cite scuipari si cita ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!
    Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapine, ca, la necazurile, ispitele si durerile cite ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sint de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin.

    RăspundețiȘtergere