Viata ne este data in dar pentru a invata sa daruim din iubire !

Dumnezeu este IUBIRE si ne cheama sa punem in practica, in fiecare zi, PORUNCA IUBIRII.
Dumnezeu ne cheama cu iubire la o viata traita in lumina iubirii pentru a avea parte de darul fericirii vesnice.
Dumnezeu ne daruieste iubirea Sa prin toate. Noi trebuie sa invatam sa daruim cu smerenie, bogatia iubirii, pentru a nu saraci spiritual.
Oamenii nu daruiesc atunci cand sunt saraci spiritual, cand sunt saraci in iubire, cand sunt bogati in egoism, in lacomie si indiferenta.
Cand pacatul intra in noi, ne saraceste spiritual, caci alunga iubirea din inimile noastre.
Omul lipsit de iubire spune ca nu are ce darui, ca este sarac si nu poate sa faca milostenie.
Sunt multi oameni care au bogatii materiale, dar sunt saraci, caci se gandesc doar la ei, risipind ceea ce au primit in distractii pacatoase, in loc sa inmulteasca iubirea daruita.
Omul lipsit de iubire si smerenie devine indiferent fata de ceilalti, nu se gandeste sa faca bucurii celor lipsiti, din ceea ce are, nu vrea sa imparta bucuria celor materiale cu cei ce au mai putin, cu cei ce sufera din cauza bolilor, a nedreptatilor...
Raman inchisi in egoism, in mandrie, in lacomie si refuza sa faca binele, opresc iubirea lui Dumnezeu sa lucreze prin ei spre binele si fericirea celorlalti.
Oamenii lipsiti de iubire nu se gandesc la ceilalti, nu au timp pentru nevoile lor, fiind prea ocupati cu consumarea exagerata din placerile trecatoare ale pacatului.
Nu vrem sa daruim iubire, cu toata ca vrem sa fim iubiti, vrem sa primim iubire in dar, dar nu suntem capabili sa inmultim iubirea pe care o primim.
Viata ne este data de Dumnezeu pentru a aduna bogatia iubirii pentru vesnicie. Nu traim doar ca sa mancam, doar ca sa ne distram in pacat, nu traim ca si cum moartea ar incheia darul vietii.
Cand nu-L cunoastem pe Dumnezeu ca Iubire, traim in pacat, fara iubire si saracim spiritual cu cat ne afundam in pacat.
Pacatul ne inchide inimile pentru Dumnezeu si pentru iubirea Sa smerita.
Un om cu inima inchisa, in care este loc doar pentru placerile egoiste ale pacatului, este un om mort spiritual, un om care nu se gandeste la vesnicie, ci se gandeste doar la cum sa-i fie bine in lumea aceasta.
Sa nu ne imbogatim in pacate, caci nu vom simti iubirea minunata a lui Dumnezeu, nu vom simti nici durerile semenilor nostri, prin care Dumnezeu ne cheama la o viata traita cu smerenie, in noutatea inepuizabila a iubirii neconditionate, prin care viata ni se schimba.
A fi crestin inseamna a scoate pacatul din inima ta si a face loc iubirii duhovnicesti. A fi crestin inseamna a fi sensibil la durerile celorlalti, a-i ajuta pe ceilalti asa cum l-ai ajuta pe copilul tau, pe parintii tai prin care Dumnezeu ti-a dat darul minunat al vietii.
A fi crestin inseamna a te uni spiritual prin smerenie si iubire cu Dumnezeu pentru a putea trai departe de intunericul pacatului, departe de intristare si nefericire.
Iubirea daruita cu smerenie ne ajuta sa nu suferim vesnic, ne pazeste de chinurile egoismului. Iubirea daruita cu smerenie ne aduce pace, ne aduce bucurie si fericire.
A fi crestin inseamna a te darui celor ce au nevoie de iubire, fara a astepta sa ti se multumeasca, fara a dori sa fii rasplatit pentru binele facut, fara a astepta recunostinta din partea celor care au primit ajutorul lui Dumnezeu prin tine.