Grait-am ieri prin lacrimi cu Domnul si i-am spus: "De noi cum nu ti-e sila, Preascumpul meu Iisus?

Grait-am ieri prin lacrimi cu Domnul si i-am spus:
"De noi cum nu ti-e sila, Preascumpul meu Iisus?
Cum nu-ti intorci Tu fata cu sila de la noi
Si cum mai vrei sa suferi faptura de noroi?

Cum vrei sa calce-n lume piciorul Tau curat
Cel care peste aripi de inger a calcat?
Cum poala prea curata, Stapane, n-o feresti,
In tina omeneasca sa nu Ti-o murdaresti?

Cum poti sa suferi, Doamne, miros de putregai,
Cand ai tamaia dulce a crinilor din rai?
Cum suferi bezna noastra, Tu, soare stralucit,
Cum poti sa rabzi ocara, Tu, Domnul prea slavit?

Si cum, fiind caldura iubirilor ceresti,
In inima mea rece Tu vrei sa locuiesti?
Tu, Cel ce stai in ceruri cu mari luminatori,
In iadul meu, Stapane, cum vrei sa Te cobori?

Ca Petru, ani de-a randul Te-am izgonit mereu:
Iesi de la mine, Doamne, ca pacatos sunt eu!
Dar n-ai plecat. Ba inca, cu pasul Tau curat,
Ai coborat tot cerul in iadul meu spurcat.

Cu pasul Tau pe mine de tot m-ai curatit,
Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai stralucit.
Si peste saracia mea goala ai intins
Un colt al hainei Tale si m-ai facut bogat,

Mi-ai dat inel, coroana, porfira de-mparat.
Mi-ai incaput in suflet, Tu, Cel neincaput,
Si sufletul meu, iata, cer nou Tu l-ai facut,
In sufletul meu astazi Tu insuti locuiesti

Cu Maica Preacurata, cu cetele ceresti.
Si pentru toate-acestea, Iisuse preaiubit,
In cerul nou din suflet sa fii in veci slavit.