În Sfânta şi Marea Marţi se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.
Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se
suia la Ierusalim şi Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe
pilde. Unele dintre ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece
fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie, şi în
acelaşi timp, spre a ne învăţa să fim pregătiţi oricând înainte de
sfârşitul vieţii.
Domnul a vorbit mult despre fecioare şi
despre femei – şi fecioria are mult merit şi este într-adevăr cinstită;
dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi
de celelalte virtuţi şi mai cu seamă de milostenie, prin care se
vădeşte strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci
dintre ele Ie numeşte înţelepte, căci împreună cu fecioria au avut şi
îmbelşugatul untdelemn al milosteniei.
Pe celelalte cinci Ie numeşte nebune,
căci, deşi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură şi
milostenia. Deci sunt numite nebune chiar dacă au săvârşit cea mai mare
virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai importantă, aşa că în nimic nu
se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele
au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi, au
adormit toate fecioarele, adică au murit.
In adevăr moartea se numeşte somn. Pe
când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii; cele care
aveau untdelemn din belşug au intrat cu Mirele la deschiderea uşilor,
iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belşug, îl căutau după
ce s-au sculat din somn. Cele înţelepte, deşi voiau, n-au putut să Ie
dea untdelemn în clipa intrării, aşa că le-au răspuns zicând: «Nu cumva
să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceţi-vă Ia cei ce vând – adică
la săraci – şi cumpăraţi». Dar nu era uşor lucru, căci după moarte, asta
nu mai este cu putinţă. Acelaşi lucru îl arată învederat Iisus şi în
parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Fecioarele nebune
se apropie fără lumină şi, bătând în uşă, strigă aşa: «Doamne, Doamne,
deschide-ne nouă!». Iar însuşi Domnul Ie dă acest răspuns înfricoşător
zicându-le: «Duceţi-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veţi putea vedea
pe Mire dacă nu aveţi ca zestre milostenia?».
Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii
de Dumnezeu Părinţi să se aşeze în această zi pilda celor zece
fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim
în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin
milostenie, pentru că neştiute sunt ziua şi ceasul sfârşitului vieţii.
Tot astfel prin istoria vieţii lui Iosif, să trăim în curăţie, iar prin
minunea uscării smochinului, să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom
săvârşi o singură virtute, cea mai mare chiar, şi nu ne vom griji de
celelalte, şi mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în
odihna veşnică, ci vom fi întorşi ruşinaţi. Şi în adevăr nu-i lucru mai
lipsit de sfinţenie şi mai plin de ruşine decât ca fecioria să fie
biruită de bani.
Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi
împreună cu fecioarele cele înţelepte, rânduieşte-ne în aleasa Ta turmă
şi ne mântuieşte pe noi, Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu