miercuri, 10 aprilie 2013

Pacatul

PACATUL

Pacatul nu se iarta, pacatul se plateste
Si cineva odata si-odata-l ispaseste.
Pacatul e-o glumire, atat de grea si mare
Ca fara ispasire, el n-are-n veci iertare.

Pacatele acelui ce la Hristos le duce
Ii sunt iertate numai in jertfa de pe cruce.
Hristos le ispaseste, de-aceea sunt iertate,
In alt fel, nu-i iertare in veci pentru pacate,

Pacatele acelui ce pe Hristos nu-l cauta,
In veci de veci nu afla iertarea asteptata.
Ci ele toate, toate, raman sa le plateasca,
Pe veci, acela care n-a vrut sa le caiasca.

Nu va-nselati, nu este in veci de veci iertare,
Pentru pacatul celui ce-n necredinta moare.
Pacatul nu se iarta, pacatul se plateste:
Ori Dumnezeu pe cruce, ori cel ce-l faptuieste.

Veniti acum la Domnul cu orisice pacate,
Ce Fiul ispaseste, de Tatal sunt iertate.
Dar cel ce acum nu-ntoarce, iertarea s-o primeasca,
In iad le duce toate, pe veci sa ispaseasca.
………………………………………….

Aș vrea să-mi cer iertare acelor care nu-s
și n-au cum să-mi mai ierte suspinul meu supus.
Să cer iertare ierbii stropită cu noroi
și vitei înjugate la carul pera greoi.
Să cer iertare crengii ce-am rupt-o prea ușor
și florilor călcate cu mers nepăsător.
Să cer iertare apei al cărei cer l-am frânt
șsi fiecărui geamăt ce-ar fi putut fi cânt.
Să cer iertare pâinii nedată la flămând
și mâinilor nestrânse cu dragoste oricând.
Să cer iertare umbrei pe care am călcat,
- dar cine-mi iartă, Doamne, ce nu-mi credeam păcat?
O, Doamne, măcar de-astăzi ajută-mă să știu
ce pot să mai răscumpăr și mâine-ar fi târziu.
Traian Dorz

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu