1. La întrebarea: “De ce îngăduie
Dumnezeu ca oamenii drepţi şi virtuoşi să sufere de boli grele?”,
Bătrânul Epifanie răspundea: “Pentru a se curăţi de micile rădăcini ale
patimilor şi pentru a primi o coroană mai mare în cer. Dacă Dumnezeu a
îngăduit ca Fiul Său prea-iubit să sufere şi să moară pe Cruce, ce-am
putea zice noi oamenii care, oricât de sfinţi am fi, avem povara şi
întinăciunea păcatelor?” Bătrânul adăuga câteva lucruri importante şi
utile pentru toţi: “Suferinţele ne purifică. Omul este cu adevărat el
însuşi în suferinţă; în bucurie se schimbă, devine altul. Dar în
suferinţă, el devine realmente el însuşi: se apropie de Dumnezeu, îşi
resimte slăbiciunea sa. În glorie şi bucurie se crede buricul lumii,
centrul universului, dacă vreţi. Eu şi nu altul! În mijlocul
suferinţelor şi chinurilor, dimpotrivă, îşi dă seama că este o furnică
neînsemnată în univers, că depinde absolut de Creator, şi Îi cere
ajutorul şi ocrotirea. Noi toţi care am trecut prin suferinţe sufleteşti
şi trupeşti, ştim bine că nu ne-am rugat niciodată aşa bine ca şi când
zăceam pe patul suferinţelor sau când eram încercaţi în sufletul nostru.
Dimpotrivă, cânt totul merge bine, uităm de rugăciune, de post, şi de
multe alte lucruri. Iată de ce îngăduie Dumnezeu suferinţa”.
2. Bătrânul Ioil din Kalamata definea
astfel sensul suferinţelor: “Necazurile îngăduite de Dumnezeu au ca
ţintă curăţirea celor drepţi pe pământ şi răsplătirea lor în cer. În
actuala viaţă, curăţirea omului prin necazuri este evidentă: fără
suferinţe omul nu se poate curăţi. Necazurile smeresc, detaşează de
lucrurile lumeşti; întăresc caracterul, purifică gândurile şi oferă o
adecvată slavă, celor ce le suportă. Când cel drept este bolnav, el se
ridică cu uşurinţă spre cer; dacă este calomniat, el se detaşează foarte
uşor de creaturi şi-L caută pe Hristos, Mântuitorul său. Când are
probleme băneşti, devine foarte smerit şi se roagă lui Dumnezeu cu mai
multă fervoare. Omul este asemenea unei marmore frumoase, care are
nevoie de a fi cioplită de sculptor pentru a deveni statuie: are nevoie
de a fi cioplită cu dalta necazurilor trimise de Dumnezeu”.
3. Bătrânul Eusebiu zicea: “Toţi ar
trebui să ştie să Dumnezeu nu îngăduie încercări mai mari decât pot fi
suportate, şi gândul acesta le va da curaj. Această certitudine le va da
putere, îndurând cu curaj necazurile, căci ea le va inspira convingerea
că Dumnezeu îngăduie încercările din dragoste, că El îi va izbăvi şi-i
va face să se folosească mult de ele”.
4. Bătrânul Ieronim spunea despre
suferinţă: “Îi mulţumesc lui Hristos când îmi dă ocazia să sufăr. Atunci
îmi aduc aminte de suferinţele pe care El le-a îndurat pentru noi şi
uit de ale mele. Suferinţele şi chinurile sunt lucruri minunate şi
profitabile. Eu consider suferinţa ca un dar a lui Dumnezeu. Mulţi L-au
cunoscut pe Dumnezeu trecând prin suferinţe”.
5. Suferinţa cere răbdare pentru a
produce roade duhovniceşti. Bătrânul Porfirie sublinia: “Bolile ne sunt
folositoare când le suportăm fără cârtire, rugându-L pe Dumnezeu să ne
ierte păcatele şi preamărindu-I Numele”.
6. Bătrânul Iosif îi sfătuia astfel pe
fiii săi duhovniceşti: “Nu vă temeţi de boli, chiar dacă veţi suferi
toată viaţa! Dacă Dumnezeu este prezent peste tot, de ce vă tulburaţi?
«În El trăim şi ne mişcăm şi suntem» (Fapte 17, 28). Noi suferim între
braţele Sale. Noi respirăm în Dumnezeu, ne îmbrăcăm în Dumnezeu. Îl
pipăim pe Dumnezeu, Îl mâncăm tainic pe Dumnezeu. Ori încotro ne-am
întoarce, oriunde am privi, Dumnezeu este acolo: în Cer, pe pământ, în
adâncimi, în păduri, în pietre, în sufletul şi în inima noastră. Oare nu
vede El că sunteţi bolnavi, că suferiţi? Încredinţaţi-I Lui suferinţele
şi veţi găsi mângâiere şi tămăduirea sufletului şi trupului”.
7. Bătrânul Eusebiu, scriindu-le fraţilor
săi duhovniceşti, îi învăţa cum să înfrunte ispitele: “Eu ştiu că
suferinţele şi ispitele nu vă vor lipsi niciodată. Ispitele, chinurile,
suferinţele, bolile şi sărăcia contribuie la reînnoirea şi îmbunătăţirea
duhovnicească a celor ce vor să-I placă lui Dumnezeu. Cu ajutorul
harului lui Dumnezeu, suportaţi-le cu răbdare şi curaj!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu