Marturisesc ca ...
Sunt nevrednic a sluji acestui Dumnezeu ce merge pana la jertfa suprema
si pentru mine. Ma vad de cele mai multe ori neputincios in a-mi iubi
fratele precum mi-a poruncit, coplesit fiind de iubirea de sine, care nu
face altceva decat sa murdareasca haina sufletului meu…
Marturisesc ca…
Sunt neputincios in a-I slujii Domnului din toata inima, din tot cugetul si din tot sufletul
meu. Incerc sa-I fiu alaturi ca si ceilalti ucenici, insa sunt prea
mandru sa ma smeresc in fata fratilor, dupa cum mi-a poruncit…
Marturisesc ca…
Stau si privesc cum se roaga Tatalui Ceresc pentru noi toti si pacatele
noastre, fara sa fac nimic. Cum plin de sudoarea ce se transforma in
broboane de sange, plange, vazand ca jertfa Lui nu va fi pretuita cum
trebuie. Caci nu-mi schimb viata, nici obiceiurile…
Marturisesc ca…
Ma simt mai rau decat Iuda, care cu gand viclean s-a indepartat de El.
Caci el poate avea o scuza, necunoscand pe deplin Dumnezeirea Lui
Hristos. Eu insa o cunosc! Si totusi Il vand zi de zi, cautand sa fac
compromisuri de tot felul, pentru a trai cat mai bine…
Marturisesc ca…
Desi am fagaduit sa-I urmez Lui pana la sfarsitul vietii, ca si Petru,
ma lepad de fiecare data cand incerc sa fac voia mea; lepadandu-ma de
credinta ce o am ca sa nu smintesc pe ceilalti…
Marturisesc ca…
Departe fiiind de El, ma rusinez de ceilalti si urmaresc ca un
spectator clipele in care este batjocorit de societatea "moderna" in
care traim. Raman pasiv la orice acuzatie care I se aduce, neincercand
nici macar sa ma rog sa-I ierte pe fratii mei pentru pacatul facut. Nici
pentru mine nu cer iertare…
Marturisesc ca…
Ma cutremur
la gandul ca sunt si eu o rana pe trupul Lui. Deoarece prin felul in
care-mi traiesc viata, nu-I recunosc jertfa. Uit sa-I dau slava in tot
timpul si in tot ceasul, caci sunt convins ca mi se cuvine tot ceea ce
am. Si astfel nu voi recunoaste poate niciodata prezenta Lui in viata
mea; intoarcerea mea - a fiului risipitor - pe care o asteapta, devine
un vis rupt de realitate…
Marturisesc ca…
Sunt pricina
pentru care sufera aceste chinuri. Iau eu nici macar nu privesc catre El
cum se rastigneste si pentru mine; cautand sa alin suferinta mea cu
bucuria impacari cu Dumnezeu. Inima imi ramane impietrita la vederea
jertfei, caci ma gandesc ca nu merit sa sufar si eu, mie frica…
Marturisesc ca…
Atunci cand ma simt rastignit, nu privesc cu credinta in ochii Lui. Ci
ma las coplesit de tristete, uitand ca pot fi "astazi" cu El "in Rai".
Caci noi pentru pacatele noastre suferim…
Marturisesc ca…
Frica mortii ma cuprinde cand vad ca inaintez in varsta, prietenii incep
si "pleaca la Domnul", iar puterile mele scad pe zi ce trece. Cu toate
ca ar trebui sa ma incred in cuvantul ca acum moartea nu mai exista! Ca
prin Invierea Lui, eu am posibilitatea de a revenii in sanul lui Avraam,
precum saracul Lazar…
Marturisesc ca…
Mie greu sa cred in
Inviere, ca sunt sub robia fricii de a ma prezenta in fata Lui la
judecata. Voi fi singur si din pacate nu am ajuns sa-L iubesc; uit ca
numai iubirea poate alunga frica! Dupa cum spunea si Sf. Antonie cel
Mare; “acum nu ma mai tem de El, caci Il iubesc. Iar iubirea alunga
frica”…
Marturisesc ca…
Desi incerc sa raman cu
Mironositele langa crucea Lui, ma indepartez mereu de Golgota. Sunt slab
in a demonstra cat de mult Il iubesc, si mai slab in a crede ca ma
iubeste. Iubesc mai degraba fuga de responsabilitate, decat bucuria
iertarii ce mi se ofera…
Marturisesc ca…
Incerc sa ma
pocaiesc de pacatele facute, dar de cele mai multe ori nu las Harul
Sfantului Duh sa lucreze in mine. Pocainta mie atat de superficiala,
incat nu ma gandesc sa-mi schimb viata. Imi linistesc constiinta
incercand sa fac ce trebuie dupa invatatura Bisericii. Raman intr-o
stare de impietrire ce-mi cuprinde sufletul, lacrimi nu am sa-mi spal
haina sufletului meu, iar iertarea ce mi-o daruieste mi se pare un drept
al meu, nu o mila de-a Lui cu mine…
Marturisesc ca…
Adesea caut sa ma scuz pentru comportamentul meu, incercand sa dau vina
pe altcineva. Este simplu sa ma uit la cei de langa mine, sa ma las in
voia vietii, fara sa incerc a fi mai bun. Sunt las in a recunoaste cat
de usor mi-a fost sa spun: "nu eu, ci…"
Marturisesc ca…
Mie greu sa traiesc dupa legea iubirii, caci ea presupune jertfe la care nu sunt pregatit sa ma supun…
Marturisesc ca…
Rugaciunea-mi este ca o povara de multe ori, ca nu cred in puterea ei
decat cand am nevoie de ajutor. Traiesc dupa placul meu, nu dupa placul
Lui!...
Marturisesc ca…
Am simtit de multe ori bucuria
Invierii, insa nu am pastrat vie Lumina ce se coboara si in sufletele
noastre in noaptea de Sfintele Pasti. Ea stingandu-se la prima adiere cu
tristete, sau din lipsa uleiului in candela sufletului meu…
Cred si marturisesc ca va ajuta dorintei mele de a-I slujii (fiecare
din noi Ii poate slujii de pe pozitia pe care se afla), incercarii mele
de a-mi schimba viata prin pocainta, imi va ierta lepadarea si fuga de
responsabilitate, ma va lua cu El in Rai…Caci nu-mi doresc altceva decat
sa cred, sa ma rog, sa iubesc, sa rabd si sa iert. Din tot sufletul,
din tot cugetul si cu toata puterea mea!
AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu