joi, 6 decembrie 2012

Ne cutremuram de frumusetea sa spirituala, de taria si credinta sa, de darul pe care ni l-a dat, de puterea rugaciunilor ca mijlocitoare la Scaunul Imparatesc.

Un parinte, tata, mai toata ziua la lucru, si o mama vitrega invidioasa. Fiica, avand toate virtutile: Sfanta Mucenita Filoteea, 7 decembrie


O povestire cu totul adevarata, petrecuta candva, in secolul al XIII-lea, in apropiere de Tarnovo (Veliko Tarnovo de astazi – Bulgaria), capitala a Taratului Bulgaro-Roman.
 
   Micuta fata este crescuta de mama sa, cu multa dragoste. Invata despre credinta, feciorie, milostenie, bunatate, sacrificiu. Frumusetea sufleteasca si dragostea Lui Dumnezeu o reprezinta.


   Maica sa cea buna, se duce la Domnul mult prea devreme, dar ramane in inima copilei, oglindindu-se pe chipul acesteia si reflectandu-se in faptele ei. Tot ce a invatat de la ea, fiecare cuvant sau gest ale mamei sunt pastrate de mica fetita in toate ungherele inimii sale, promitandu-si, desigur, ca atunci cand va fi mare va fi si ea, la fel…
 
   Tatal, un tanar vaduv, avand o fata de crescut, alege sa se recasatoreasca. Deci nu trece mult timp si fetita are o mama vitrega; din pacate, exact ca in povesti, cu toate caracteristicile unei mame vitrege… Sigur ca, pentru toate frustrarile acesteia, plateste persoana care nu poate avea cuvant in fata ei (din motive evidente), micuta copila. Tatal, plecat intreaga zi la munca, primeste seara observatiile noii sotii si isi pedepseste fiica de fiecare data, probabil fara sa stea prea mult pe ganduri.
 
   Pana aici totul pare comun, insa fetita este hotarata sa fie exact asa cum a invatat-o mama sa, indiferent de consecinte. Astfel, va atrage tuturor atentia, printr-o calitate destul de rara chiar si in randul crestinilor: milostivenia. Din dragoste si mila, fara sa tina seama de pedepse, isi imparte in mod regulat hainele, hrana, aratandu-si tuturor sufletul iubitor. Asta pare sa o intarate tot mai mult pe mama vitrega.
 
   Trimisa la camp cu mancare pentru tatal sau, fata era des urmarita de nevoiasii care stiau ca nu vor pleca nemiluiti. Razbunarea vine si ea: mama cea noua afla de faptele fetei si o paraste tatalui. Nu se stie cum reuseste sa-si intarate sotul intr-atat, incat… plin de o ura pe care nici el nu si-a mai putut-o explica ulterior, se razbuna. O o loveste pe micuta de numai 12 ani, de mai multe ori, insa o singura lovitura duce la un deznodamant care avea sa uimeasca – o lovitura cu securea in picior, face ca fetita sa se mute la Domnul.
 
   Filofteia!!!
   Intregul loc s-a umplut de lumina. Tatal, cuprins de spaima, mila si durere, nu mai putea nici sa o atinga, nici sa se apropie de ea. A fugit la slujitorii bisericii, carora le-a cerut ajutorul. Arhiepiscopul, conducatorii cetatii, intreaga comunitate au venit si chiar daca pare ciudat pentru unii, vazand trupul stins al fecioarei si lumina din jurul sau, au preamarit pe Dumnezeu. Nu au putut sa-i ridice trupul si au inteles: Sfanta Filofteia vroia sa se daruiasca si dupa plecarea sa. Dupa mai multe incercari si enumerari de manastiri, au aflat locul spre care va pleca Mucenita: Biserica Domneasca cea din Targul Argesului. Imediat a fost instiintat chiar domnitorul Tarii Romanesti, care a stiut sa o primeasca pe micuta Sfanta asa cum se cuvine.
   De atunci, primim permanent si noi milostenia sa netarmuita, peste timp, fara margini.
   Si ne cutremuram cu totii, de fiecare data cand ne inchinam Sfintelor sale Moaste, la fel cum s-au cutremurat cei din veacul sau, din Tarnovo.
 
   Ne cutremuram de frumusetea sa spirituala, de taria si credinta sa, de darul pe care ni l-a dat, de puterea rugaciunilor ca mijlocitoare la Scaunul Imparatesc.