sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Vorbeşti cu zidurile?
 

În vremurile noastre, un creştin se îndrepta către casă cu maşina. La ieşirea dintr-un oraş, un cetăţean i-a făcut semn cu mâna să îl ia şi pe el, cum se mai spune, la ocazie.
L-a luat omul în maşină, apoi ajungând în următoarea localitate şi trecând prin dreptul unei biserici, şoferul s-a închinat spunând: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul robul Tău!”
Cel pe care îl luase în maşină era de altă credinţă şi l-a întrebat:
- Domnule, ce faci dumneata, vorbeşti cu zidurile?
Dar n-a apucat să îi răspundă şoferul, că a sunat telefonul pasagerului. Apoi, după ce a terminat pasagerul conversaţia, l-a întrebat şi şoferul:
- Dar dumneata ce faci domnule, vorbeşti cu plasticul acela pe care-l ţii în mână, cu celularul?
- Nu domnule, eu nu vorbesc cu celularul, ci prin intermediul lui vorbesc cu cel mai bun prieten al meu.
- Ei, vezi, şi eu tot la fel, nu am vorbit cu zidurile Sfintei Biserici, ci prin intermediul ei am vorbit cu Dumnezeul meu, prin rugăciune.