,,Femeia crestina,,

Căiţi-vă pentru faptele voastre, locuitori ai pământului. Iată, ochiul Stăpânului lumii priveşte adânc înlăuntrul vostru. Nu vă încredeţi în ochii voştri ce se pot înşela, fie ca Ochiul să vă lumineze calea. Ochii voştri sunt perdele peste Ochiul lui Dumnezeu.
POCǍINŢA este recunoaşterea căii păcatului. Pocăinţa deschide o nouă cale. Ochii celui ce se pocăieşte sunt deschişi spre două căi: spre calea pe care merge şi spre calea pe care ar trebui să meargă.
Sunt mai mulţi cei ce se află în stare de simţire a căinţei, decât cei ce se îndreaptă spre o nouă cale.Vă spun: penitentul trebuie să aibă două feluri de curaj- el trebuie să aibă curajul să-şi plângă căile cele vechi şi trebuie să aibă curajul de a se pregăti pentru o nouă cale.
Ce folos ai să simţi doar căinţa şi să păşeşti încă pe calea cea veche? Ce credeţi voi despre o persoană care se îneacă şi strigă după ajutor, dar când acesta soseşte nu se apucă de mâna vieţii? Asemăn o astfel de

persoană cu voi.
CǍIŢI -VǍ pentru faptul că tânjiţi după această lume şi după tot ceea ce există într-însa. Fiindcă această lume este cimitirul strămoşilor voştri care stă cu gura căscată şi vă aşteaptă. Încă puţin şi veţi fi şi voi strămoşi, tânjind să auziţi cuvântul ,,POCǍINŢǍ”, dar n u-l veţi auzi.
Întocmai cum vânatul începe să bată şi alungă ceaţa dinaintea soarelui, tot astfel moartea vă va alunga de la faţa lui Dumnezeu.
POCǍINŢA întinereşte inima şi prelungeşte durata vieţii omului. Lacrimile unui penitent spală întunericul din ochii săi, oferind ochilor acestuia o strălucire pruncească. Ochiul lacului meu este ca ochiul unei căprioare, totdeauna umed şi strălucitor ca un diamant. Cu adevărat, umezeala din ochi seacă mânia din inimă.
Sufletul penitentului este ca o lună nouă.O lună plină trebuie să se micşoreze, o lună nouă trebuie să crească.
Cel care se pocăieşte curăţă buruienile din câmpul sufletului său, iar sămânţa binelui începe să crească.
Cu adevărat, penitent nu este cel care se vaită după fapta rea ce a comis-o, ci este cel ce plânge pentru toate faptele rele pe care le-ar putea comite.
…………
O, Domnul meu, grăbeşte-Te să-i arăţi fiecăruia penitent o cale nouă, după ce va arăta dispreţ faţă de calea sa cea veche.
O, Maică Cerească, Mireasă a Duhului Celui Atotsfânt, pleacă-te spre inima noastră atunci când ne căim. Deschide izvorul lacrimile din noi spre a spăla ţărâna cea grea care ne întristează ochii.
O, Duhule Atotsfinte, bate şi împrăştie duhoarea necurată din sufletul penitentului, care l-a înăbuşit, şi condu-l la pocăinţă.Noi ne plecăm şi Te rugăm fierbinte, o, Dătătorule de viaţă şi Atotputernice Duhule Sfinte!

(Rugăciuni pe malul lacului –Sf.Nicolae Velimirovici)