sâmbătă, 21 aprilie 2012

Fata babei şi fata moşneagului


În zilele noastre sunt multe „fete ale moşneagului”, copiliţe cuminţi, smerite, harnice, bune la inimă, care nu se tem de greutăţile vieţii – cu rugăciune la Măicuţa Cerească, totdeauna blajine şi săritoare la nevoie. Ele sunt frumoase la suflet, aceasta reflectându-se şi pe chipul lor. Câtă bucurie, câtă seninătate emană aceste fetiţe ajutându-şi părinţii, buneii, fiind silitoare la învăţătură şi în gospodărie, îngrijind de vieţuitoarele de pe lângă casă, înfăptuind tot lucrul bun. Şi cu câtă sfială se implică în conversaţii!
Cu părere de rău însă există în zilele noastre şi „fete ale babei”. Mamele, iubindu-şi peste măsură odraslele, le alintă şi le tutelează într-atâta încât ele orbesc duhovniceşte. Aleg lucrul uşor, lăsându-l pe cel greu pe seama altora, nu-şi educă smerenia, ci mândria, îngâmfarea dorinţa de a dovedi că au dreptate chiar şi folosind minciuna, nu-şi educă ascultarea şi îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu, ci iubirea de argint şi idolatrizarea poftelor trupeşti. Din această poveste populară se vede foarte bine care sunt consecinţele unei asemenea educaţii.
Dacă cititoarele îşi pun întrebarea: „Oare cu cine seamăn eu: cu fata babei sau cu fata moşneagului?”, le recomand să mediteze şi să ceară în rugăciuni către Măicuţa Domnului, Îngeraşul păzitor şi Sfântul Nicolae, făcătorul de minuni, luminarea minţii ca să li se descopere ce calităţi trebuie însuşite şi şlefuite pentru a deveni o strălucită „fată a moşneagului”.
Zinaida CEAVDAR, profesoară
Novoseliskoe, Reni, Odesa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu