RUGĂCIUNE LA REVĂRSATUL ZORILOR
Dacă vreunul dintre noi suferea de vreo rana psihologică prilejuită de
un eşec in viaţă, el poate atinge o libertate împărătească a duhului
schimbându-şi radical intreaga viaţă, daca se adreseaza în fiecare zi
lui Dumnezeu cu o rugaciune personală ca aceasta, de exemplu:
Tu Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, care în bunatatea Ta cea nepătrunsă m-ai
chemat în această viaţă, care ai revărsat peste mine harul Botezului şi
pecetea Duhului Sfânt, care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe
Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.
N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie
decât în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc
să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: “Tot ce
veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi “Orice veţi cere în
numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine.
Curăţă-mă de orice prihană a trupului şi a duhului.
Învaţa-mă
să mă rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o
mie, slugii Tale nevrednice. Prin purtarea binecuvântării Tale fă-mă în
stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh
curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi
înţelepciune: dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.
În
necuprinsa Ta bunătate, Doamne Dumnezeule, arată-mi calea voii Tale, şi
dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat. Tu Doamne, Căruia îi sunt deschise
toate drumurile, Tu ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi
neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar
nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie.
De
aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt
învaţă-mă calea în care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă
va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă
întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de
ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică
sufletul; de orice fel de pornire ce nu găseşte bună plăcere înaintea Ta
şi-l răneşte pe semenul meu.
Învaţă-mă ce trebuie să spun şi
cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, insuflă-mi să tac
în duh de pace în care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea răsuflare să
nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca
poruncile Tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ în
veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Cruţă-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar
îmi aduc aminte de răutatea mea, de ticolăşia şi josnicia mea.
Miluieşte-mă.
Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina
nevredniciei mele. Ci mai degrabă sporeşte în mine conştiinţa acestei
nevrednicii şi dă-mi mie celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe
Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi
din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.
Dă Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi
conştiinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.
Ţine-mă, în viaţă în această lume ca să-Ţi pot aduce căinţă după
vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici pe când mintea mea e
încă oarbă. Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de
veste dinainte ca să pot pregăti sufletul meu să vină înaintea Ta. Fii
cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii
Tale.
Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată
răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de
judecată. Doamne, în mare mila ta şi necuprinsa Ta dragoste pe oameni,
ascultă rugăciunea mea.
Amin!
“Rugăciunea – experienţa Vieţii Veşnice” – Arhimandritul Sofronie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu