sâmbătă, 11 februarie 2012

Iarta-ma TU…

Sunt cel mai mic Cel mai uitat odor…Am gresit cu gandul, cu vorba si cu fapta,Si mie greu sa-mi mai ridic privirea,Sa mai respir.Atata iertare am cerut,Si o farama de intelepciune…Dar am ramas gol.Doar eu si nevrednicia mea,Doar eu si-o lacrima…smolita parca.
Iarta-ma TU…Caci mie mi-e greu sa-mi mai pot ierta,Atat rupere de Cer, atata deznadejde adanca.Iarta-ma Tu…Si du-mi inima te rog intr-o lume doar cu ingeri,Si cu pace ,Si cu Tine… .Pana si lacrima aceasta, smolita si curgand nebunaPe obrazul meu taiat,O simt prea mica, prea straina…De ce esti Tu…de Adevarat… .Sunt prea departe…Si ma doare dorul acesta de a fi primit,De a fi luat in brate ca si fiul risipit…Plang ca un nebun si umblu ca un beat,Dar betia mea e o culme,Iar Tu esti o stanca… .Cheama-ma pe nume,Sau cheama-ma ca pe un simplu prizioner…Dar Te rog, nu ma lasa…Nu-mi lasa mana fara de Cer.Ard dupa Tine…si strig…Te chem…Mai vino si azi la mine,Un simplu calator stingher…  .
(Andreea Matei).