vineri, 17 iunie 2011

Suflet chinuit de trup!

Zi si noapte al meu suflet sta sa iasa
Din mocirla asternuta-n a sa casa
Plange, se alunga si-apoi striga:
De ce, Doamne, vrei sa-ndur atata frica?!

Acest trup domneste-n murdarie,
N-a aflat de sfinti, de curatie
Nu m-asculta cand ii spun sa te iubesca
Desfranarea si mandria e fireasca!

"Dumnezeu nu are loc in asta lume"
Astfel de cuvinte seara-mi spune
Nu mai vreau avorturi, necredinta,
Scapa-ma, de-aceasta suferinta!

Ce e rau nu pot sa mai privesc,
Nu mai vreau s-aud, sa mai vorbesc,
Trumpul meu murdar striga-n pamant,
Eu vreau sa ma-nalt, dar nu sunt sfant.

Varsa mila Ta si Duhul Tau
Peste mine, pacatosul cel mai rau;
Crucea o apasa pe-al meu spate
Ca sa-mi plang pacatul pan'' la moarte!

Fa-ma vrednic sa ma-mpartasesc
Si sa-i iert pe cei ce imi gresesc
Casei Tale fa-ma-ngrijitor
Iar cand voi fi vrednic, pot sa mor.
Si-n final mai am o rugaminte:
Raul ce-am facut, nu-l tine minte.
Brate-le deschide-Ti si ma iarta,
Vreau sa inviez, nu sa fiu moarta!