miercuri, 9 iunie 2010

Vino Doamne ,fii oaspetele nostru




Intr-o scoala de crestere dintr-un oras mare din Anglia sedeau copii intr-o seara furtunoasa la masa.Si invatatorul rosti ca de obicei cuvintele:
-Doamne Iisuse Hristoase,vino si fii oaspetele nostru in seara aceasta!
Un copil dintre cei de fata insa ridicandu-si privirea sa blanda catre chipul invatatorului ii zise:
-Dumneata,totdeuna il poftesti pe Domnul ca sa vina si de ce nu vine niciodata?Va veni El candva?
-O,da!raspunse invatatorul.
-Atunci am sa pun un scaun si pentru El,in aceasta seara,zise iarasi copilul.
Si nu trecu multa vreme si cineva bate la usa.Ce sa vezi?Un om sarac,ud de ploaie si flamand,intra inauntru,iar copii il primesc cu bunatate si-l asezara chiar pe scaunul pus anume pentru domnul.Lucrul acesta a deschis ochii copilului si zise iarasi catre invatator:
-Asa,acum inteleg;Domnul Iisus Hristos n-a putut veni singur si de aceea l-a trimis pe acest om sarac in locul Sau,nu-i asa?
-Da,-raspunse invatatorul!-asa este,dragul meu!
Da,dragii mei,nu odata Domnul iisus Hristos ne trimite pe cei osteniti si goi,intristati si flamanzi in locul sau;si noi ramanem reci si impietriti la inima?Ce ne va ajuta de vom stapani intreg pamantul,daca ceea ce e mai scump ne va lipsi,adica:inimile oamenilor?Ce rost ne va avea viata,daca nu va varsa o lacrima pe urma ei?Ce rost ne va avea sanatatea,daca nimeni nu va tremura pentru dansa?
Sau ce vom da la tovarasii petrecerilor si ai veseliiilor,cand nici iubirea si nici increderea nu i-a strans in jurul nostru,ci numai puterea,starea si averea noastra?!
Bucuria adevarata e numai atunci,cand traiesti in cugetele si inima multora,iubirea si increderea adevarata pentru faptele indurarii,cu care le-ai inveselit sufletul!Si la cea mai curata si netulburata bucurie,duce numai indurarea sau milostenia;caci dupa spusa unui vestit scriitor al Sf.Biserici,ea este piatra fermecata a filososfului,care pe toate le preface in aur,pana si pe toate virtutile le boteaza si le preface in virtuti adevarat crestinesti.