duminică, 21 februarie 2010

UN DAR PE CARE NI-L OFERĂ DUMNEZEU DE SF. PAŞTI

BUCURIA ÎNVIERII DOMNULUI – UN DAR PE CARE NI-L OFERĂ DUMNEZEU DE SF. PAŞTI

p4120041-375×500.JPG În fiecare primăvara, Dumnezeu, din marea lui iubire de oameni, ne oferă un dar nepreţuit. Un dar, pe care ni-l dorim, un dar, pe care îl aşteptăm. De fapt, sărbătoarea Paştelui este o sărbătoare dublă. Ea îmbină în sine tristeţea şi bucuria, lacrimile şi zîmbetul. În primele secole ale creştinismului, Biserica cunoştea două feluri de Paşte, şi anume, Paştele Crucii şi Paştele Învierii. Adică, altfel spus, creştinii de atunci comemorau patimile şi moartea Domnului Iisus într-o sărbătoare aparte, numită tot Paşte, care era, în esenţă, premărgătoare, sau chiar începutul Paştelui Învierii. Este foarte important acest lucru, pentru faptul că Învierea Domnului se axează pe patimile şi moartea Lui cea de bună voie. De Paşti şi în toată Săptămîna Luminată tipicul slujbelor bisericeşti prescrie a se cînta la Sfînta Liturghie cîntarea „Cîţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat”. După cum explică marele liturgist Nicolae Cabasila, prin această cîntare Biserica indică la faptul că, numai îngropîndu-ne cu Hristos prin lepădarea de păcat, putem învia împreună cu El prin apa Botezului. Sau după cum se cîntă în canonul pascal:” Ieri cu Tine m-am îngropat, Hristoase, astăzi, înviind Tu, mă scol împreună cu Tine; cu Tine m-am răstignit ieri: Însuţi preamăreşte-mă, Mîntuitorule, întru Împărăţia Ta”. Biserica ne îndeamnă pe noi toţi, să nu iutăm că nu vom învia decît „murind păcatului”. Şi dacă cineva nu a simţit deplin bucuria Paştelui e pentru faptul că nu a simţit deplin acel Paşte al Crucii, adică nu s-a străduit să intre în esenţa slujbelor şi rugăciunilor săvîrşite în ultimile zile ale Săptămînii Patimilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu