joi, 4 februarie 2010

Pace Ierusalimului

Din Ierusalimul sufletului meu
stramutat in taina locului ceresc,(1)
sfaturi si indemnuri imi aud mereu
cum Cetatea Pacii sa mi-o parasesc.(2)

Spre Sionul trist si greu batjocorit
edomitii-si varsa ura prin blesteme:
“radeti-l cu totul” striga ei cumplit,(3)
Domnul ii sopteste insa:”Nu te teme”.(4)

Din Ierusalimul frant si-mprastiat
in zadar iti pare a-nalta vre-o ruga,
robi legati spre Babel, siruri au plecat,
spre Egipt se-ndeamna cei ramasi sa fuga.

Sa ramana singur locul cel sfintit
si sa nu se-aleaga mai nimic din el,
scrum de porti ‘negreste zidul prabusit,
“lasa-ne te rog cu sfantul lui Israel”.(5)

Ca si mine astazi si tu frate esti
cetatean in Noul, prigonit Sion,(6)
prins intre Egiptul poftelor firesti
si al inchinarii false Babilon.

Ramanand in Duhul, staruind in Har,(7)
fa-ti Ierusalimul culmea bucuriei,(8)
fara ziduri, templu, jertfa si altar,
fara fratii dusi in Babelul robiei.

Nici in Babilonul inchinarii seci
si nici in Egiptul poftelor nu merge,
stai in Locul Sfant, de-acolo sa nu pleci,
numai in Sion El lacrimile-ti sterge.(9)

Ce-i Ierusalimul azi?
E-un legamant,(10)
nu ca legamantul aratat de-Agar.(11)
Naste libertatii fii-si prin Cuvant,(12)
e-un oras de Duh, de Dragoste, de Har.

In Ierusalimul Domnului IIsus,
in Imparatia-i noua de Iubire,
prin credinta fost-ai ridicat si dus(13)
sa aduci spre slava Harului rodire.(14)

Tresaltati in chiot dragi daramaturi,(15)
greu zdrobite pietre(16), necioplit altar(17)
inteleg din talcul Sfintelor Scripturi
ca in voi sunt puse bogatii de Har.(18)

…si raman in pace in Sionul meu,
rada toti de zidul prabusit gramada,(19)
ochi deschisi prin Duhul cer lui Dumnezeu,
Noul Lui Sion, ca tot mai clar sa-l vada.