Mama domnului director

ÎN SUFRAGERIE
,,Teodora(o fetita ,eleva} îşi face temele stând la o masă .
BUNICA pe a cărui faţă se citeşte că e duhovnicesc, aşezata pe un fotoliu, citeşte ceva de pe o carte duhovnicească (poate fi chiar “PREDICI”).
Teodora cu pixul în gură, se munceşte să scrie ceva. BUNICA o urmăreşte.
BUNICO, te rog şi eu ceva. Domnişoara profesoară ne-a dat să facem o compunere şi nu ştiu cum să încep.
BUNICA: Despre ce compunere este vorba ?
Teodora“Maica Domnului – mijlocitoarea creştinilor”
BUNICA: Maica Domnului... Ce subiect frumos !
TEODORACum adică “mijlocitoarea”, cum mijloceşte Maica Domnului ?
BUNICA: Ei... Păi, uite cum. Să zicem că am fi într-o fabrică...
În fabrică intră un bărbat grăbit,fiind domnul director .

ÎN BIROUL LUI ADI ŞI DAN

ADI şi Dan sunt colegi de birou. Tineri amândoi la 23 – 30 de ani. ADI are o figură mai blândă. Dan, un tânăr obişnuit. Fiecare are biroul lui, încărcat cu hârtii, dosare; pot fi şi calculatoare. De regulă, mişcările celor doi sunt lente, fireşti, cu pauze (mişcări de birocraţi).ADI cu un buchet de flori în mână, intră grăbit pe uşă.ADI Bună dimineaţa, Dănuţ ! Am întârziat. Aşează florile pe birou şi grăbit se pregăteşte de lucru.
DAN: Aşezat la biroul lui. Cu o cafea în mână. Bună, ADI. Se uită mirat la ADI Ce faci ? Mi-ai adus flori ?
ADI: Zâmbind. A, nu sunt pentru tine. Ai uitat? Azi e ziua doamnei SICA, şefa noastră.
DAN: Cu o figură de uituc. Aaaa...Daaa... Am uitat. Duce mâna la frunte. Dă din cap, gânditor. După o câteva clipe. Auzi, de ce eşti tu mereu, aşa, atent cu şefa? Pentru că e mama domnului director
ADI Nu din cauza asta. Tu ştii ce frumos se poartă cu noi, chiar dacă noi stăm mai rău cu o lucrare şi nu o rezolvăm la timp, dânsa întotdeauna ne-a luat apărarea în faţa directorului. Se poartă ca o mamă cu noi. De căte ori trebuia să fim sancţionaţi... De aceea îi port respect.
DAN: Gânditor. Aşa este..., aşa este... Du-te şi du-i florile.

ÎN BIROUL DOAMNEI SICA

Doamna SICA– o femeie mai în vârstă, în jur de 60 de ani. Pe faţa ei luminoasă se citeşte blândeţea, bunătatea.
Doamna SICA este aşezată la un birou pe care sunt dosare, un calculator şi alte instrumente de birou.
Imagine cu ADI care bate la uşă. Intră.
ADI Emoţionat. Sărut mâna, la mulţi ani ! Ştiţi... azi e ziua d-voastră şi vreau să vă zic şi eu “La mulţi ani !”
Oferă florile. Sărută mâna. Din partea mea... şi-a lui Dan.
DOAMNA SICA: Aaaa... Mulţumesc ADISOR. Tu întotdeauna ai fost atent cu mine... şi anul trecut, şi de-atâtea ori. Admiră florile, le aşează într-o glastră. Ce frumoase sunt... ca sufletul tău. Ia loc. Stai să te servesc şi eu cu ceva
ADI: Lăsaţi... Mulţumesc... Ia o bomboană. Mai am de lucru. Vreau să finalizez lucrarea.
DOAMNA SICA: Senină. Da, trebuie încheiată. O va cere directorul. Dar o să te mai ajut şi eu.
Se închide lent imaginea.

ÎN BIROUL LUI ADI ŞI DAN

Intră ADI fericit.
DAN: Cum a fost ?
ADI: Ca de obicei. Se poartă ca o mamă.
Se apucă de lucru: LA DIRECTOR

Secretara - o persoană mai cochetă, îmbrăcată decent.
Directorul – un bărbat la cca 30 de ani, în costum (eventual cu cravată), cu ochelari, cu figură sobră şi distinsă
ADI vorbeşte cu secretara.
ADI: Aş vrea să intru la domnu’ director.
SECRETARA: Stai un pic ! Se ridică. Intră la director. Se adresează directorului cam din uşă. ADI de la personal vrea să vorbescă cu d-voastră.
DIRECTORUL: Cu mapa în faţă, cu un pix în mână, plimbându-şi ochii pe hârtii, nici nu-şi ridică măcar capul. N-am timp. Altădată.
SECRETARA: Inchide uşa şi i se aderează lui ADI E ocupat. Vino mâine dimineaţă, poate e mai liber.
ADI: Bine, mulţumesc ! Pleacă un pic dezamăgit.
ÎN BIROUL LUI ADI ŞI DAN

DAN: Ai rezolvat ?
ADI: Absent, cu ochii pe monitor şi pe hârtii. Era ocupat. A zis să mă duc mâine.

A doua zi.
Apare scris pe ecran: “A doua zi...”
Imagini mute: Directorul gesticulează din cap şi din mâini, vrând să spună: “N-am timp !”. Secretara, adresându-se lui ADI, ridică din umeri vrând să spună: “Vino mâine !”.
ADI pleacă dezamăgit.

A treia zi.
Apare scris pe ecran: “A treia zi...”
Imagini mute: Directorul gesticulează din cap şi din mâini, vrând să spună: “N-am timp !”. Secretara, adresându-se lui ADI, ridică din umeri vrând să spună: “Vino mâine !”.
ADI pleacă dezamăgit.

A patra zi

ÎN BIROUL LUI ADI ŞI DAN

DAN: Cu hârtiile în mână. Ce-ai mai făcut cu audienţa, te-a primit directorul ?
ADI: Dă din cap. Nu.
DAN: Cu ochii aţintiţi către ADI. Auzi, de ce nu apelezi tu la doamna SICA? E mama domnului director !
ADI: Cu ochii în hârtii. Nu îndrăznesc.
DAN: Dar ştii cât de cumsecade este şi dornică de a ajuta. Pentru noi e ca o mamă. Ba chiar se supără atunci când nu-i cerem ajutorul.
ADI: Pe gânduri. Mişcat de ceea ce ia zis Dan, prinde un pic de curaj. Îşi apucă bărbia cu mâna, ca omul nehotărât. Ştiu şi eu... Să încerc.
LA DIRECTOR

Imagine cu directorul, care încheie o convorbire telefonică.
DIRECTORUL: ...vin într-o jumătate de oră. Să trăiţi !
Se pregăteşte să plece. Grăbit se ridică în picioare, îşi pune pălăria, ia mobilul, închide diplomatul etc .
Apare secretara în uşă.
SECRETARA: Domnu' director...
DIRECTORUL: Continuând pregătirea de plecare. Fără să dea importanţă faptului că a intrat secretara. Plec la minister, n-am timp de nimeni.
SECRETARA: Insistă. Domnu director... doamna SICA, mama d-voastră...
DIRECTORUL: Se temperează, se linişteşte. Se înseninează. Mama..., da, să intre. Doamna SICA intră. Bine ai venit, mamă ! Ia loc ! Se aşează amândoi.
DOAMNA SICA: Ştiu că eşti mereu ocupat, fiul meu. Nu vreau să te ţin mult. Te deranjez şi eu cu o problemă
DIRECTORUL: Niciodată, mamă, nu mă deranjezi. Mă bucur mult când te văd. Chiar te rog să mă vizitezi mai des. Cere de la mine orice şi-ţi voi împlini.
DOAMNA SICA: Să nu te ţin prea mult, fiul meu. Trec direct la subiect. ADI de la personal, băiat bun, ar vrea să-şi vopsească maşina aici în fabrică. Cu vopseaua lui...
DIRECTORUL: Se schimbă un pic la faţă. ADISOR... e cam leneş. Cu lucrarea stă cam rău. Nu ştiu.
DOAMNA SICA: Într-adevăr e cam moale, dar nu e băiat rău. O să-l mai ajut şi eu. Te rog fiul meu, ajută-l.
DIRECTORUL: Aşa faci dumneata, mamă, pentru toţi. Toţi sunt copii buni. Dumneata îi iubeşti pe toţi oamenii. Ai un suflet mai mare decât fabrica asta.
DOAMNA SICA: Dacă pot, de ce să nu-i ajut. Ba sunt supărată pe aceia care nu apelează la mine ca să-i ajut. ADISOR, să ştii că întodeauna m-a respectat, mi-a cinstit ziua, şi numele, şi poziţia în această fabrică.
DIRECTORUL: Se lasă convins de doamna SICA. Bine mamă, de dragul tău voi face acest gest.. Să ştii că şi eu îi iubesc pe toţii angajaţii mei, dar sunt mai exigent pentru că îi vreau mai activi, mai lucrători, pentru binele lor.

,,Asa intervine si mijloceste si MAICA DOMNULUI,,pentru noi ,acum antelegi draga mea nepotica cum e cu mijlocirea ,MAICA DOMNULUI chiar se supara cand nu ii certem nimic ii ex plica bunica Teodorei,a doua zi la ora de religie Teodora se anunta sa explice cum e cu mijlocirea Maicii Domnului,,,,,,,,,,,,,,,