Sunt singur, mahnit si tacut.
Ma uit in zare pierdut …
Caut un sens, un dram de ratiune:
Ce s-a’ntamplat cu noi cei din lume?
Il caut pe Om!
Pe Omul ce fost-a candva
Prietenul Celui ce lumea crea,
Pe Omul bland si mereu drept,
Pe cel plasmuit bun si’ntelept.
Il caut si iata ca nu-i…
Dar vad in locul lui
Un chip neguros si strain,
O fata hidoasa, un cuget meschin,
Un suflet patat si hain.
E vis oare, e’aievea sau nu e?!
Teribil cosmar sau realitate sa fie?!
Dar nu e visare….
E cruda‘nfatisare
A omului ce azi nu mai e-n stare
Sa fie Om!
E adevarul trist si dureros:
Ca omul de ieri, azi s-a’ntors pe dos!
El singur sta-mpotriva menirii sale
Si-alege o cale de chin si de jale.
Il caut cu dor pe omul din noi!
Vreau sa’nteleg de ce acum suntem goi
De slava, de har si lumina?
De ce orbecaim prin bezna,
Prin rele, faradelegi si minciuna?
De ce-alegem in loc de grau doar neghina?
Am meditat profund, m-am framantat ades…
Si-ntr-un tarziu am inteles:
Pacatul, patima si mandria!
Ele sunt cele ce-aduc ratacirea
De la cararea cea’ngusta si sfanta
Si’n loc de Rai in iad ne arunca.
Pacatul aduce suferinta si spasme
Si- asterne in cale’ntuneric si moarte.
Suspin si plang de durere,
Simt in suflet adanc sfasiere…
Sunt numai eu cu mine
Si chinul meu nimeni nu-l stie
Decat Cel ce cu iubire ne tine, ne rabda
Si inca ne-asteapta…
Sa ne intorcem, sa fim iarasi… noi
Sa fim din nou Oameni, sa fim Oameni noi!
Trebuie doar sa ne dorim toti,
Iar Cel ce inviat’a din morti,
Invia-va si-a noastre inimi ranite.
Va sterge pacatul si-acele lacrimi nefericite…
Deci, pacatosule, e vremea in fire sa-ti vii
Si bun si curat in suflet sa fii!
Paseste cu’ndrazneala catre Hristos
Si-atunci iarasi vei fi sanatos!
Vei fi luminat, senin si curat,
Cu Domnul, cu tine, cu toti impacat.
Urmeaza deci, calea salvatoare!
Mergi catre Hristos cu credinta tare,
Cu bucurie si nadejde mare,
Cu dragoste-n Stapanul tau,
Si vei fi mantuit de Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu