duminică, 27 decembrie 2009

Sfantul Arhidiacon Stefan

În a treia zi de Crăciun, creştinii îl sărbătoresc pe Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Sfântul Arhidiacon Ştefan era evreu de neam şi a trăit în Ierusalim. După pogorârea Sfântului Duh, Sfinţii Apostoli au ales şapte bărbaţi plini de credinţă pentru a fi diaconi, slujitori la adunările şi slujbele primilor creştini. Ştefan a fost ales cel mai de seama dintre aceştia. Prigonit de evrei şi acuzat că huleşte şi strică Legea, el a arătat, cu dovezi din Scripturi, că Legea se împlineşte prin Hristos, Mesia cel anunţat de profeţi. Scos afară din cetate, Sfântul Arhidiacon Ştefan a fost ucis cu pietre în anul 33, deschizând lungul şir al mucenicilor (martirilor) creştini. În pragul lapidării, el a avut vedenia cerurilor deschise şi a Fiului Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar când pietrele îl covârşeau, el a strigat cu glas mare: "Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!", pentru ca apoi, căzut în genunchi, să-şi dea duhul zicând: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!". Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr care se numea Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, cel care va deveni din cel mai mare prigonitor al creştinilor, Apostolul Neamurilor. În drumul spre Damasc, unde se ducea să prigonească creştinii de acolo, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce Îl prigoneşte şi atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în "vas curat şi cinstit", devenind marele apostol al omenirii, Sfântul Apostol Pavel. Iată că Mântuitorul a făcut din el stâlpul creştinătăţii şi propovăduitorul neînfricat al lui Hristos Cel înviat din morţi. Ştim că el însuşi şi-a săvârşit mucenicia la Roma. Iată taina cea mare, iată cum îşi apără Domnul Hristos Biserica şi pe credincioşii Săi. Unul era răpus de loviturile pietrelor, iar altul se ridică să predice cuvântul Evangheliei cu riscul vieţii sale.

La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale Cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan, indicând astfel poarta prin care a fost scos din Cetate şi ucis cu pietre. Numele de Ştefan este de origine grecească şi înseamnă "coroană", "ghirlandă" sau "cunună".