Cele doua graunte
Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.
Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere. In schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea, spicul deveni copt si roada lui multa.
Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria l-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii. Insa cei a caror inima este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre - diavolul.
"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har,,
Lupta cea bună
RăspundețiȘtergereFiul Meu, ţi se pare crucea prea grea? O, priveşte mereu în sus către cer. Nu te uita la lume, ci te uită la cer. Privind mereu în sus, vei afla că drumul crucii are o singură direcţie: în sus, către cer.
Drumul crucii n-are coborâş, ci numai suiş. Crucea n-are nici măcar drum de şes, ci numai drum de suit. Cu crucea trebuie să urci mereu. Cu crucea ta trebuie să vii la Golgota Mea. Iar Eu am fost răstignit sus pe deal, pentru ca toţi cei ce vin la Mine să urce, să suie.
Fiul Meu, nu te îngrozi de urcuşul crucii. Uită te bine în sus, la cer, şi vei vedea că pe calea asta îngustă şi grea au suit toţi acei care petrec acum în slava Mea.
Fiul Meu, uită-te în sus, la cer; Uită-te la raza şi lumina care se pogoară de acolo. Pentru cine am pregătit Eu oare slava şi bucuria din cer?
Pentru tine, iubitul Meu, şi pentru toţi care în această viaţă crucea ca jug au purtat. Aceştia sunt cei care au semănat cu lacrimi, iar pe urmă cu bucurie vor secera (Ps. 125, 5).
Multe au suferit, multe au răbdat, dar mare le a fost pe urmă răsplata.
Fiul Meu, oricât de lungă ţi s-ar părea viaţa, în marea veşnicie ea este numai o clipă. Iar cu această clipă – oricât de grea ar fi fost ea – cei înţelepţi şi au asigurat aici, în cer, fericirea cea veşnică.
Deci, fiul Meu, oricât de grea ţi s-ar părea crucea, curaj! Încă puţin, numai puţin, şi vei scăpa şi tu în marea veşnicelor bucurii. Încă puţin, numai puţin, şi vei vedea şi tu deschizându-ţi-se cerul şi braţele Mele. Pentru o clipă trecătoare de suferinţă, vei dobândi o veşnicie netrecătoare de fericire.,,
Lupta cea bună
RăspundețiȘtergereFiul Meu, ţi se pare crucea prea grea? O, priveşte mereu în sus către cer. Nu te uita la lume, ci te uită la cer. Privind mereu în sus, vei afla că drumul crucii are o singură direcţie: în sus, către cer.
Drumul crucii n-are coborâş, ci numai suiş. Crucea n-are nici măcar drum de şes, ci numai drum de suit. Cu crucea trebuie să urci mereu. Cu crucea ta trebuie să vii la Golgota Mea. Iar Eu am fost răstignit sus pe deal, pentru ca toţi cei ce vin la Mine să urce, să suie.
Fiul Meu, nu te îngrozi de urcuşul crucii. Uită te bine în sus, la cer, şi vei vedea că pe calea asta îngustă şi grea au suit toţi acei care petrec acum în slava Mea.
Fiul Meu, uită-te în sus, la cer; Uită-te la raza şi lumina care se pogoară de acolo. Pentru cine am pregătit Eu oare slava şi bucuria din cer?
Pentru tine, iubitul Meu, şi pentru toţi care în această viaţă crucea ca jug au purtat. Aceştia sunt cei care au semănat cu lacrimi, iar pe urmă cu bucurie vor secera (Ps. 125, 5).
Multe au suferit, multe au răbdat, dar mare le a fost pe urmă răsplata.
Fiul Meu, oricât de lungă ţi s-ar părea viaţa, în marea veşnicie ea este numai o clipă. Iar cu această clipă – oricât de grea ar fi fost ea – cei înţelepţi şi au asigurat aici, în cer, fericirea cea veşnică.
Deci, fiul Meu, oricât de grea ţi s-ar părea crucea, curaj! Încă puţin, numai puţin, şi vei scăpa şi tu în marea veşnicelor bucurii. Încă puţin, numai puţin, şi vei vedea şi tu deschizându-ţi-se cerul şi braţele Mele. Pentru o clipă trecătoare de suferinţă, vei dobândi o veşnicie netrecătoare de fericire.
,,Aduti aminte de Dumnezeu antot ceasul,,
RăspundețiȘtergereOmul trebuie sa fie neincetat treaz cu mintea ca si cum ar sta inaintea judecatii lui Dumnezeu.A-ti aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decat a respira.Ceasurile in care nu te gandesti la Dumnezeu si in care nici un gand bun si evlavios nu se invarteste in mintea si inima ta,socoteste-le pierdute pentru mantuirea ta.Asadar,gandeste-te iubite crestine cata vreme ai pierdut pana acum.
Cere iertare de la Dumnezeu pentru vremea pierduta si pe viitor traieste cu chibzuinta,crestineste.
Inchina lui Dumnezeu fiecare zi si fiecare noapte in rugaciune,multumindu-i pentru cele trecatoare,si rugandu-l in cursul zilei sa binecuvanteze cele viitoare.
Siliti-va dupa putinta,din cand in cand,macar cateva minute,ca sa va aduceti aminte de Dumnezeu ridicand spre El in taina inimii un gand de evlavie,de multumire,de rugaciune.
Adu-ti aminte intotdeauna de Dumnezeu ca si el sa-si aduca aminte de tine.
Dumnezeu nu te va lasa,dar teme-te ca sa nu-l parasesti tu pe El.In orice vreme adu-ti aminte de Dumnezeu si El Isi va aduce aminte de tine cand vei cadea in nenorocire.Intoarce-te mai des cu gandul si cu inima catre Dumnezeu-Ivorul vietii..si vei face cu ajutorul Lui fapte bune si atunci nu-ti va fi teama de nimeni si de nimic in lume.
Daca tu nu simti in tine dorinta permanenta de a implini ceea ce e placut lui Dumnezeu atunci tu esti si ORB si SURD si MUT si fara maini si fara picioare..
Eu sunt vierme si nu om.Mila lui Dumnezeu le ispraveste pe toate cele bune.
Voia lui Dumnezeu nu e numai legea noastra cea mai inalta,ci este si binele nostru cel mai inalt.
Cine pazeste poruncile Domnului,pe acela Domnul il pazeste de orice rau.
Adevarata bucurie iese din Dumnezeu si se da numai celui ce se sileste singur pe sine ca sa-si lepede voia sa,iar voia lui Dumnezeu s-o implineasca in toate.Ce bine ar fi daca am trai in lume nu dupa voia si ideile noastre,ci intotdeauna am intreba pe Domnul prin insasi cuvintele Lui*Spune-mi,Doamne,trebuie oare sa fac acest lucru sau nu?