vineri, 13 noiembrie 2009

Sfanta Macrina !


Sfânta Macrina


Sfânta Macrina, Sora Sfântului Vasile cel Mare, se naşte în 328, într-o familie bogată, dar în acelaşi timp foarte credincioasă, la Cezareea Capadociei, din părinţii - tatăl Vasile şi mama Emelia. Au zece copii: 5 băieţi şi cinci fete, dintre care 3 Episcopi şi sfinţi: Sf. Vasile, Sf. Grigore de Nissa, şi Sf. Petru. Numele de Macrina îl moşteneşte de la bunica sa Macrina care era sfântă la rândul ei.
La vârsta de 14 ani , Sfânta Macrina se consacră lui Isus şi îi oferă darul cel mai plăcut Domnului - castitatea, dar nu separată de celelalte virtuţi: umilinţa şi ascultarea şi spirit total de abnegaţie. Tinerică fiind şi foarte frumoasă, îşi găseşte o cetate sigură de apărare împotriva momelilor pământeşti, în mama sa Emelia. Legătura dintre mamă şi fiică este extrem de puternică, aşa după cum exprimă mama sa: "în timp ce am purtat pe ceilalţi fii în trupul meu, timp de 9 luni, pe Macrina am purtat-o toată viaţa."
Sfânta are o influenţă binefăcătoare asupra tuturor celor cu care vine în contact. Sfîntul Vasile cel Mare, terminând studiile se întoarce în ţară plin de glorie, pentru succesele sale de mare magistrat. După puţin timp, Sfânta Macrina prin exortaţiile sale calde, dar mai ales prin viaţa sa, îl orientează spre îmbrăţişarea sărăciei şi dedicarea lui Cristos. Este o îndrumătoare înţeleaptă pentru fraţii ei. Pentru cel mai mic dintre fraţi, Petru, Sfânta Macrina este o doică şi învăţătoare. Pentru mine, zice Sf. Grigore, este: mamă, maestră şi izvor de orice bine.
Între anii 355-360, la câţiva ani după moartea tatălui său, Sfânta Macrina se retrage la Annesi, şi se dedică unei vieţi solitare. Femeie activă, transformă locuinţa sa într-un loc de asceză, adunând în jurul ei servitoarele, femeile pioase care frecventau casa, şi chiar pe mama ei, Emelia. În anul 357 într-un moment în care monahismul se dezvoltă în cele două forme caracteristice: anahoreza şi cenobismul, Sfânta Macrina organizează definitiv Mănăstirea feminină de la Annesi, bazată pe stilul de viaţă cenobitică (comunitară). Norma de viaţă este munca şi rugăciunea. Macrina nu se limitează să asculte Cuvîntul lui Dumnezeu, ci ea îşi fixează privirea asupra legii perfecte, legea libertăţii şi a iubirii, şi este fidelă nu ca una care ascultă, ci ca una care pune în practică şi găseşte fericire în aplicare. Recitarea continuă a psalmilor este pentru Sf. Macrina un însoţitor credincios. Orgoliul acestor femei pioase este temperanţa, gloria lor este viaţa ascunsă, bogăţia lor, sărăcia. Sf. Grigore de Nissa subliniază că aceste fecioare, în frunte cu maestra lor, prin asceză au depăşit legile naturii umane, "pentrucă în trup fiind, planau pe firmament în compania puterilor divine."
Sfânta Macrina moare în faimă de sfinţenie în anul 380. Cu toată îmbrăcămintea sa simplă, trupul iradia strălucirea sfinţeniei. Este înmormântată în templul celor 40 de martiri din Ibora, alături de mama sa, Emelia.