vineri, 13 noiembrie 2009

Mila Tatalui sa fie cu noi!


Frati crestini,[ din predica // dragului nostru parinte ,,Visarion Iorgulescu,,]

Iata-ne ajunsi in pragul marelui post: este ultima duminica care ne pregateste pentru nevointa postului, numita a izgonirii lui Adam si a Evei din rai. Dar pentru ce ni se aminteste tocmai astazi de izgonirea lui Adam din rai? Pentru ca sa ne arate noua cat de rea este neinfranarea de la mancare si ce urmari grozave are pacatul lacomiei.
Dar izgonirea lui Adam din rai mai are si alt inteles. Sfintii nostri parinti ne spun ca, dupa ce au fost scosi afara din rai, Adam si Eva au plans 40 de zile la poarta raiului cu multa cainta, batandu-si pieptul si facand rugaciuni cu multa jale, ca sa li se ierte pacatul si sa fie iarasi primiti inauntru. Am auzit si din cantarile de la strana cum Adam se jeluia la poarta raiului si cu lacrimi amare zicea: ,,Vai mie, ca femeia si sarpele m-au amagit, facandu-ma sa pierd fericirea raiului vai mie ce voi face, cu ce lacrimi voi plange inaintea Ta, Ziditorule, ca sa-mi daruiesti mie fericirea cea dintai?!"
De maine intram in postul cel mare al sfintelor patimi. Departe, departe incepe sa se zareasca Crucea rastignirii. Fiul lui Dumnezeu, Mieluselul cel nevinovat, voieste sa se rastigneasca, din dragoste mare pentru salvarea noastra. De acum, Biserica, mireasa lui Hristos, isi dezbraca astazi podoabele si vesmintele stralucitoare, indemnand pe toti fiii sai si aducandu-le aminte ca au sosit zilele infranarii, ale innoirii sufletesti ale pocaintei, asa cum striga proorocul Ioil: ,, Intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, lacrimi si cu tanguiri!”
Pe la sfintele manastiri, in aceste zile se canta o duioasa si miscatoare cantare, numita ,, La raul Babilonului!” Este vorba de psalmul 137. Acest psalm aminteste poporului evreu de soarta zbuciumata a trecutului sau pana in zilele noastre. Acesta, din cauza neascultarii de poruncile Domnului, a fost luat si dus in grea robie intre neamuri pagane. Doua au fost robiile cele mai principale: robia din Egipt, care a durat 430 de ani, si robia din Babilon, care a tinut 70 ani. Acolo au suferit mult, caci imparatul Nabucodonosor ii silea sa se inchine idolilor, ii punea la munci grele, iar cei care nu se supuneau erau aruncati in cuptoare aprinse cu foc, asa cum s-a intamplat cu cei trei tineri Anania, Azarie si Misail, sau cu marele prooroc Daniil, care a fost aruncat intr-o groapa cu lei.